„Fenomenul” George Simion, urmărit de la firul ierbii de o cercetătoare din Italia. Secretul din spatele ascensiunii liderului AUR

Politologul
Sorina Soare este profesor și cercetător la Universitatea din
Florența. Ca cercetător, studiile sale se axează pe diaspora,
organizarea partidelor românești în străinătate și apariția și
evoluția populismului. Într-un interviu pentru „Adevărul”,
Sorina Soare analizează felul în care a reușit să-și
construiască George Simion o imagine bună în special în rândul
românilor în străinătate, care sunt atuurile sale, dar și cum
unele dintre ele în pot vulnerabiliza. Nu în ultimul rând, Sorina
Soare explică felul în care a evoluat diaspora, iar odată cu acest
lucru obiceiurilor sale de vot.

George Simion și Giorgia Meloni. FOTO: Facebook / George Simion

Adevărul:
Vorbim de George Simion ca de un lider care are un
succes important, iar în diaspora pare să fie, cel puțin așa arată rezultatele
din primul tur al alegerilor, numărul unu, detașat. Și vorbim de o
diaspora care, în 2015 a votat covârșitor cu Klaus Iohannis, în 2020 a preferat USR, pentru ca acum să pună ștampila pe AUR și George
Simion. De când a început diaspora să fie luată în calcul și
când au apărut primele studii pe această temă?

Sorina
Soare: Primele studii
în România au început în urma alegerilor din 2008, când a fost
modificată legea electorală, dar au fost și create acele colegii
de reprezentare ale diasporei. 

În
același timp, în paralel, pentru că cred că este o temă
interesantă, mulți colegi au lucrat foarte mult pe așa-numita temă
a comunităților coetnice. Și s-a publicat mult, de exemplu, despre
legea pentru accesul facilitat la cetățenie. De ce spun că e
interesant? Pentru că la ultimele alegeri, în primul
tur este foarte interesant faptul că domnul George Simion nu obține
totuși o majoritate a voturilor în Republica Moldova. Și cred că
e interesant pentru că ne arată și complexitatea raportului
între România și Moldova. 

Secretele din spatele unui succes fulminant

De când
a început expansiunea AUR și care ar fi secretele din spatele
succesului înregistrat de acest partid și de liderul său?

Cum spuneați, în
2020, la alegeri, diaspora s-a mobilizat și a votat USR. În acei
ani, mai toată lumea vorbea de importanța mobilizării online. Din
interviurile pe care eu le-am făcut, oamenii din diaspora îmi
spuneau însă cu totul altceva. La nivel de diasporă, în mod
deosebit, dar nu numai acolo, partidul condus pe atunci de domnul
Claudiu Târziu, pentru că pe vremea aia nu era doar domnul George
Simion, a fost extrem de activ. Oamenii ăștia erau foarte activi la
nivel de teritoriu. Cum? Ceea ce PSD-ul nu reușit să facă
niciodată, a reușit domnul Simion. Iar domnul George Simion a
reușit să coopteze în rețeaua AUR foarte mulți oameni din Spania
și Italia, dar nu numai. Iar liderii acestor asociații s-au
transformat în militanți sau chiar membri AUR. Rețele de
întrajutorare care funcționau deja înainte de 2020 între Italia
și România lansau, de exemplu, campania pentru ghiozdane. Erau
oameni foarte activi la nivelul comunității de migranți români în
Italia, iar acești oameni au fost atrași de Simion. Și aici aș
vrea să sublinez, nu au fost manipulați, ci efectiv erau oameni
care îl cunoșteau pe domnul Simion, mulți deja dinainte, deja din
timpul platformei 2012.

Cum
reușea să-i atragă, unde găsea valorile comune?

Acești
oameni erau dinainte atrași de mesajul pro-uniune, de unificare cu
Moldova și mai ales îl vedeau ca pe o personalitate credibilă.
Pentru că domnul Simion era văzut ca o persoană foarte credibilă.
Și este văzut exact la fel și în momentul de față, acum când
am făcut mai multe interviuri și în zilele trecute. Nu sunt
interviuri reprezentative, sunt reprezentanți de partid, alegători,
simpatizanți. Mai toată lumea își exprimă un înalt nivel de
încredere în domnul Simion.

De ce Simion și nu altul

De
ce George Simion și nu Marcel Ciolacu, Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Crin Antonescu sau oricare altul?

Pentru
că îl văd pe domnul George Simion ca fiind mai transparent. De ce?
Pentru că are un limbaj care îl ajută să se facă înțeles. Nu
vreau să fiu înțelesă greșit pentru că nu îmi place deloc
imaginea că oamenii cu studii superioare votează cu domnul Nicușor
Dan, iar ceilalți votează cu domnul Simion. Aș spune că efectiv
se simt reprezentați pentru că e o oarecare dimensiune descriptivă
în domnul Simion.

Domnul
Simion le arată că îi înțelege, știe să glumească cu ei. Și
mai ales ceea ce nu-și dau seama oamenii sau foarte mulți
jurnaliști din România este că nu numai domnul Simion, ci și
domnul Târziu și foarte mulți aleși AUR din 2020 până în
zilele noastre au făcut campanie mereu la nivel de diaspora. Deci a
fost o muncă depusă de acești oameni. A fost o muncă foarte
asemănătoare cu munca unui partid de masă de pe vremuri.

Ați
făcut în ultimii ani o serie de studii, ați discutat cu nenumărate persoane, inclusiv cu simpatizanți ai lui George Simion. Unde ar puncta Simion cel mai mult?

Îmi
amintesc un interviu de cercetare pe care l-am făcut cu o doamnă
din Spania. Iar doamna îmi povestea că nu-l cunoștea deloc pe domnul Simion. Și undeva în perspectiva alegerilor din 2020, Simion a
făcut o campanie, o întâlnire pe teritoriu în Spania. Și-a luat
mașina și a mers 300 de kilometri ca să îl întâlnească. Și
după ce l-a ascultat s-a dus, i-a strâns mâna și i-a spus, „acum
am înțeles că pot să am încredere în tine.” Deja se tutuiesc.
E foarte important. Adesea îmi vorbesc de George. Nu-mi vorbesc de domnul Simion sau de domnul George Simion, nu folosesc nici măcar numele de familie, ci doar
prenumele. Și acest lucru cred că e important. În literatură se
vorbește de un leadership carismatic, cu carismă, cu har, pe care
nu-l au toți liderii.

Ați
identificat și o vulnerabilitate în dreptul său pe acest fond
interesant?

Eu
cred că domnul Simion are acel har, dar tocmai acest lucru
reprezintă și o mare vulnerabilitate. Pentru că harul te ajută să
mobilizezi foarte mulți oameni, dar dacă ne uităm la cum este, cum
apare harul și în biserică, ai nevoie să-l demonstrezi. Există,
harul îți atrage foarte multă încredere, dar dacă nu reușești
să păstrezi această încredere, o pierzi foarte repede.

Deci
e și o vulnerabilitate. Așa că domnul Simion are nevoie să facă
ceva ca să confirme, exact, prin politici, prin acte, chiar prin
felul de a vorbi și de a fi lângă oameni.

Sunt extremiști sau nu votanții lui George Simion?

În
România, de multe ori cei din diaspora, cei care votează cu George
Simion sunt etichetați ca extremiști. Lucrând mult cu ei, în
cercetarea dumneavoastră ați avut ocazia să-i cunoașteți, să
discutați, să aflați mai mult sau mai puțin motivele care îi
determină să pună ștampila pe numele lui. Sunt acești oameni
care îl votează fasciști, extremiști, rusofili și anti Uniunea
Europeană și NATO?

Am vorbit cu mulți dintre ei, iar de aceea am foarte multe reticențe
când în România se vorbește despre extremiști. Și nu pot să
fiu de acord nici când văd că unii încearcă să acrediteze ideea
că acești oameni ar fi… cum să zic, să mă exprim elegant, nu
neapărat oameni educați. Sigur, printre ei sunt și multe persoane
care nu au fost foarte mult la școală, dar sunt și oameni educați,
oameni cu studii, intelectuali, antreprenori. Sunt din toate
categoriile sociale. De exemplu, unul dintre oamenii care se afla la
conducerea unei secții AUR din străinătate era un medic care venea
dintr-o familie de ex-PNȚCD, deci care votase ani PSD, care era și
el convins de valorile europene, dar la un moment dat nu se mai
regăsea în niciun alt partid cu potențial electoral. Și l-a
convins AUR. La fel, în nordul Italiei am întâlnit mulți oameni
care au firme, trăiesc foarte bine, își trimit copiii la școli
foarte bune, investesc foarte mulți bani în calitatea educației
lor, deci nu sunt în niciun caz, imaginea hoarde de oameni needucați
și cu viziuni înguste fasciste. Din ceea ce am văzut, electoratul
AUR e mult mai eterogen, mult mai diversificat.

Și
să mai dau un exemplu: acum două zile chiar am vorbit cu un domn
care plecase din România cu un circuit migratoriu destul de
diversificat, Spania, Italia, Franța și apoi Marea Britanie. Domnul
acesta face parte dintr-o comunitate neoprotestantă și povestea, de
exemplu, că a votat la început cu domnul Băsescu, apoi a votat
USR, dar nu a vrut să se implice direct politic. În schimb, era
foarte atent față de situația oamenilor care aveau nevoie de
ajutor. A lucrat voluntar sâmbăta și duminica, pentru a pune pe
picioare o cantină pe lângă comunitatea lui religioasă în care
oamenii nevoiași, românii cu precădere, puteau să se ducă să se
aprovizioneze și să mănânce. Și acest domn îşi amintea că la
un moment dat, în marea criză din 2007-2008, pe când era în
Spania, a văzut un grup de persoane de culoare, africani, oameni
care pur şi simplu n-aveau ce să mănânce. În acel moment, i-a
chemat la el, i-a dus în comunitatea lui, le-a dat să mănânce,
i-a ajutat. Și nu e un caz singular. Eu aș spune că genul acesta
de comportament nu e neapărat comportamentul unui fascist.

Privind
în urmă, ne amintim că exact aceeași diasporă l-a făcut
președinte în 2009 pe Traian Băsescu, iar în 2015 s-a mobilizat
și l-a făcut președinte pe Iohannis. Iar ceva mai târziu, în
2020, aceeași diasporă a votat masiv USR și a fost elogiată,
felicitată. Cum s-au schimbat atât de mult, aparent, preferințele
politice ale românilor din străinătate și când au fost
manipulați, atunci sau acum?

Așa
este, în 2009, 2015 și 2020 se vorbea în termenii cei mai elogioși
de diaspora, ei erau cei despre care se spunea că salvează țara,
că ne duc înainte. Acum, că au votat AUR, nu mai sunt buni.

Acum, se spune că diaspora e formată din cei pe care nu i-am
dori, să zicem, să ne fie vecini. Și eu cred că aici e ceva care
în primul rând nu e deloc democratic, pentru că democrația
înseamnă că îi respecti pe ceilalți, pe toți cei care sunt în
jurul tău indiferent de nivelul lor și de opțiunile lor politice.
OK, unii or fi fasciști, dar cum poți să generalizezi că toți
sunt fasciști? Și am văzut persoane altfel respectabile,
intelectuali, politologi, oameni care spun asta. Interesant e că
exact aceiași oameni îi lăudau când votau cu domnii Băsescu,
Iohannis sau cu USR.

Din
nou, ceea ce am regăsit frecvent în interviurile mele, alegătorii
AUR de acum sunt cei care adesea au votat cu domnul Băsescu în
2009. Și chiar înainte.

Sorina Soare este profesoară la Università degli Studi di Firenze. FOTO: Arhivă personală

De la Băsescu la Simion

Dar
de ce l-au votat atunci pe Băsescu, v-au explicat motivația lor?

Da,
au votat cu domnul Băsescu pentru că avea același mesaj salvator
pe care îl au acum, evident, adaptat contextului. E mesajul de
salvare a României, de salvare a României de comunism, de corupție
și așa mai departe. Și ce e interesant e că PMP-ul domnului
Băsescu era unul dintre partidele care se organizase cel mai repede
și cel mai bine la nivel de diaspora, pentru a capitaliza efectiv
imaginea domnului Băsescu. Dar, evident, criza de legitimitate a
domnului Băsescu, scandalul de corupție care i-a acompaniat ultimii
ani din timpul ultimului mandat, au schimbat lucrurile.

Și
unde au „migrat” acești oameni, după cele două mandate ale lui
Traian Băsescu?

Mulți
dintre acești oameni mi-au vorbit, exact aceiași alegători mi-au
vorbit despre un vot către USR începând cu 2016, mai ales în
2020. Deci există oarecare, să zicem, traiectorie a votului către
acele partide care arată, care pot încarna oarecare formă de
speranță, pentru partidele de protest.

La
ce se referă această „speranță”?

Foarte mulți, cel puțin mulți din cei cu care am încercat să
vorbesc, mi-au mărturisit că votează cu domnul Simion sperând că
într-o zi se vor întoarce în țară. Iar ei speră că domnul
Simion va face ceea ce trebuie și le va permite într-o zi să se
întoarcă în România, că vor găsi o țară schimbată în bine.

Unde a pierdut USR diaspora care votat-o masiv anterior

Spuneați
mai devreme că diaspora care votează azi George Simion și AUR îl
vota anterior pe Traian Băsescu, iar nu cu mult timp în urmă punea
ștampila pe USR. Unde i-a „pierdut” USR și de ce nu a reușit
să-și păstreze acest electorat cu care se mândrea atât de mult?

Am
făcut multe interviuri și pe această temă și am încercat să
aflu de ce au „migrat” acești oameni spre AUR. Și aș spune că
USR-ul a fost practic fragilizat din interior, din cauza luptelor
pentru putere care au măcinat acest partid. Și să nu uităm, era
un partid care se pretindea a fi altfel decât celelalte. A fost apoi
o serie de scandaluri legate de felul în care au fost organizate
alegerile interne în USR, pe care ei l-au închis, ne amintim și de
scandalul cu autocarele. Plus criza internă a USR-ului legată de
perioada de colaborare cu REPER și nu numai. Toate aceste elemente,
sigur, au fragilizat USR și au fragilizat, cred, grupul care lansase
USR-ul, grupul de la Paris. O mare problemă a fost atunci când
grupul de la Paris care fusese foarte activ în promovarea USR la
nivel de diaspora a început să se fragmenteze.

Dar,
pe de altă parte, ceea ce eu am văzut ca fiind un catalizator al
votului către AUR este acest militantism la firul ierbii. Deci AUR
este foarte prezent la firul ierbii, e în mijlocul alegătorilor. Și
acel militanistim de care am mai pomenit. De exemplu, mulți din
diaspora mi-au povestit, independent unii de alții, că nici nu se
cunoșteau, ce s-a întâmplat în 2020, de exemplu, în Italia. Ne
amintim, în sudul Italiei era problema foarte mare cu accesul la
vaccinul Covid. În România AUR era mult mai critic față de
vaccin, dar în schimb, la nivel de diasporă, secțiile AUR din
Italia încercau să colaboreze cu reprezentanți locali din grupul
Fratelli d’Italia pentru a-i ajuta pe românii fără permis de sejur
în Italia să poată să fie integrați în listele pentru vaccin.
Nimeni, niciun alt partid nu a încercat să-i ajute, iar oamenii au
memorie, au ținut minte asta.

Și
la fel, un alt element interesant, în timpul pandemiei, atunci când
românii din diaspora nu mai găseau nicăeri în farmacii un
medicament numit Euthyrox, un medicament pentru tiroidă, secțiile
AUR din Occident au căutat și găsit acest medicament și l-au pus
la dispoziția comunităților care aveau nevoie.

A
contat și faptul că USR, după ce a câștigat acest electorat, a „uitat” să-i păstreze insistând să pară cumva prea elitist?

Probabil. Însă să nu uităm că USR s-a născut cu un mesaj anticorupție și
aproape exclusiv legat mai degrabă de o economie de piață,
chestiuni legate de teme liberale tradiționale. Deci nu cred că se
poate nega faptul că USR-ul e înainte de toate un partid liberal.
Și se știe, partidele liberale, aș spune, natural nu se orientează
către aceste grupuri de alegători. Dar acest lucru explică de ce
partidele liberale adresea în Europa Occidentală în ultimii ani au
înregistrat rezultate destul de scăzute, cu mici excepții.
Deci USR nu cred
că putea să facă foarte mult datorită originilor sale. USR-ul se
naște totuși într-un mediu foarte elevat, inclusiv domnul Nicușor
Dan, comunitatea diasporică de la Paris, sunt toți oameni cu un
nivel de educație, un capital social, politic și cultural foarte
important. Dar aș vrea să spun ceva, USR-ul de la început nu era
un USR atât de omogen politic vorbind, avea și o identitate de
stânga, erau unii membri mai de stânga. Însă majoritatea erau
liberali. Și cred că era oarecum natural ca USR să nu cultive
relații la firul ierbii cu românii. Pentru că, evident, structura
diasporei în afara României este foarte heterogenă, dar avea și
un număr foarte important de migranți economici. Acei oameni nu
cred că nu au fost niciodată o țintă pentru USR.

Ce fel de partid e AUR

Se
spun și se scriu multe despre George Simion și AUR, dar de cele mai
multe ori vedem fie tendința de a-l transforma într-un monstru, un
dușman al țării, fie de a-l ridica pe un piedestal și de a-l
prezenta ca pe un salvator al României. Și fiindcă v-ați axat în
munca de cercetare pe diaspora și activitatea partidelor politice
românești în străinătate, chiar de la firul ierbii, v-aș
întreba în ce măsură vorbim de un lider și de un partid fascist?

Din
punct de vedere științic, fără nicio conotație de bun sau rău,
AUR este un partid de dreapta radicală populistă, în măsura în
care nucleul său este legat de o triadă tipică, aceea a
nativismului, deci încercarea de exaltare a comunității noastre, a
românilor amenințată de tot felul de străini, în viziunea lor.
În ultimele discursuri, Simion a vorbit de chestiunea migranților
din India, Pakistan și așa mai departe, de străini care lucrează
acolo unde ar putea lucra românii.

Dar,
în general, e evidentă exaltarea culturii naționale. Pe doi,
cultul ordinii și a disciplinei. Și avem tradiție, avem lege,
justiție. Vorbim de elemente de acest gen în programul partidului
și, evident, populism, ideea că o sculptură de opoziție în noi
împotriva lor, care se regăsește în discursul AUR. Acum, eu nu
cred că AUR poate fi numit, din punct de vedere științific, un
partid extremist. Un partid extremist este un partid care contestă
legitimitatea democrației și propune o ruptură sau intră în
coliziune cu valori fundamentale pentru un regim politic democratic.
De exemplu, în acest moment avem această amplă discuție despre
AfD în Germania, dacă este un partid extremist. Știm că AfD este
sub controlul Curții Constituționale în Germania. În România nu
cred că se poate vorbi de așa ceva, dar avem un autor foarte bun,
un italian, Andrea Pirro, care se referă la importanța de a vorbi
din ce în ce mai mult nu atât despre dreapta radicală populistă,
cât de a utiliza un concept din engleză care nu poate fi tradus
nici în italiană, nici în română. El vorbește despre „far
right”, de dreapta… nu e vorba de o extremă în măsura în care
nu este opusă Constituției, ci e o dreaptă în care partidele sunt
totuși compatibile cu democrația, dar pe de altă parte au încă
relații la nivel periferic cu asociații din galaxia fascistă, în
cazul nostru cu legionarii. Însă, din câte știu eu, AUR, în
momentul de față, încearcă să se distanțeze cât mai mult de
aceste asociații. Probabil că mai au, că mai există unele
colaborări cu asociații de tip neolegionar, dar ei încearcă să
se legitimeze numai ca un partid de dreapta conservatoare.

Ar putea fi Simion ca Meloni?

În
2022, Giorgia Meloni câștiga alegerile în Italia, iar inițial
președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a amenințat
că ar putea lăsa Roma fără fonduri europene. A fost o alarmă
falsă, dovadă că, ulterior, cele două au colaborat destul de
bine. La fel spun unii acum despre Simion, că va pune capăt
democrației și va instaura o dictatură fascistă, în timp ce
alții susțin contrariul. Ar putea deveni George Simion un fel de
Giorgia Meloni, mai ales că fac parte din aceeași familie politică europeană?

Aici
cred că trebuie să spunem și de ce doamna Meloni a câștigat
alegerile în Italia. A câștigat alegerile pentru că celelalte partide nu au
făcut mare lucru de-a lungul anilor. A fost și criza pandemiei,
care a fost foarte gravă în Italia. Dar cred că doamna Meloni a
fost și este în continuare un foarte bun lider politic. Chiar dacă
sunt scandaluri și în partea dreaptă a politicii italiene, nu sunt
scandalurile pe care le are stânga în Italia, scandaluri ce arată
oarecum imposibilitatea stângii de a avea o agendă coerentă.
Doamna Meloni și grupul de partide care o susțin sunt mult mai
compacte. În ce o privește personal, este o persoană în care
poate să nu-ți placă din punct de vedere al viziunii pe care ea o
are, dar e o doamnă care studiază foarte mult, care se știe
documenta și care are o inteligență peste medie.

Și
eu cred că aici ar fi avantajul lui Simion. Nimeni nu neagă că
este o persoană inteligentă, dar dacă este și muncitor, cred că
acest lucru ar putea să fie un avantaj pentru dumnealui. În funcție
de asta, da, ar putea fi acceptat și de restul Europei. Nu același
lucru îl pot spune despre Călin Georgescu.

Am
vorbit despre atuurile lui George Simion, dar mai puțin despre
punctele slabe, chiar dacă ați amintit că o vulnerabilitate ar fi că trebuie să se mențină și să le confirme așteptările oamenilor. Care ar fi celelalte slăbiciuni ale sale?

Aminteam
la atuuri dinamismul și faptul că are un partid prezent pe
teritoriu, dar are și câteva pietre de moară. În primul rând,
domnul Călin Georgescu. Domnul Călin Georgescu cred că este piatra
de moară a domnului Simion. Atât datorită felul în care îl
tratează, cât și datorită agendei sale ezoterice și
neconvenționale, care e foarte greu de înghițit, să zicem, într-o
politică care este mai concretă. După alegeri, strategic i-ar fi
de folos să scape de această asociere cu domnul Georgescu. Și apoi
mai are o mică problemă, care e legată de puterea partidelor în
parlament, puterea în număr de mandate parlamentare. AUR e al
doilea partid în parlament, dar nu are o forță atât de mare. Și
nici aliații de la POT, care știm cât s-a subțiat în parlament
în ultimul timp, nu are niciun grup de parlamentari foarte solid din
punct de vedere profesional.

Deci,
da, domnul Simion are unele din atuurile doamnei Meloni, dar totuși nu e la nivelul doamnei Meloni. Mai ales datorită faptului că doamna Meloni avea în spatele ei
un grup puternic de partide de centru-dreapta, sunt numite aici. Nu
sunt, n-aș spune că denumirea e improprie, dar, în fine, se
numește centro-destra. Domnul Simion nu are acest lucru. Deci,
practic, domnul Simion are numai AUR în spate. Depinde de cât
reușește el să convingă alte partide că se poate colabora cu el.

Și
ar mai fi un aspect de discutat. Eu cred că faptul că domnul Târziu
și-a dat demisia din partid este o mare slăbiciune pentru AUR,
pentru că el a fost cel care a făurit, aș putea spune, identitatea
neoconservatoare a acestui partid sau a încercat să-l vândă ca
atare la nivel european, inclusiv la nivelul conservatorilor
europeani. Și toate conferințele, dacă vă uitați pe site-ul
Institutului Eminescu, veți vedea ce activitate intensă a avut
domnul Târziu de-a lungul anilor pentru a încerca să cizeleze, să
zicem, imaginea partidului să fie cât mai coerent cu normele
conservatorismului și nu neapărat să fie considerat partid de
dreapta radicală. Ieșirea lui din AUR cred că va slăbi această
identitate pe care au încercat și s-au străduit atât de mult
să-și o construiască în ultimii 2-3 ani.

Dată fiind această polarizare fără precedent, trebui să ne așteptăm la o prezență masivă
la vot, iar la final ar putea decide diaspora numele viitorului
președinte?

Da,
eu cred că diaspora poate decide și acum cine va fi președinte. În
ce privește prezența la vot, eu cred că va fi o participare mai
mare decât în primul tur. În schimb, eu cred că domnul Simion, ca
procent, ca număr, absolut va avea un număr mai mic de voturi decât
a luat în turul întâi, pentru că va fi o foarte mare mobilizare.
Și o văd și o simt și eu prin rețelele de prieteni, dar și pe
stradă. Dar văd și o contramobilizare, deci cred că și toți
susținătorii domnului Simion sunt acolo.