Ziua recoltei, sărbătoarea politizată de comuniști după ce „chiaburii“ au rămas fără batoze: „să fie încărcate la vagon şi date la topit, să le dăm și lor ceva bani ca să aibă de-o țigare“

Țăranul român și-a
iubit pământul dintotdeauna. Pentru el s-a răsculat, și-a dat viața și l-a
lăsat moștenire urmașilor. După ce au venit la putere comuniștii, i s-a luat
tot: a rămas fără pământ, fără uneltele cu care să-l lucreze și fără animalele
de la jug. În schimb, i s-a cerut să obțină producții-record cu mâinile goale
cu care comuniștii de frunte să se laude la Ziua Recoltei, politizată excesiv.

Muncă patriotică

Mere roșii, așa
cum ar fi fost poate și fructul din care a mușcat Adam, sau verzi, acrișoare, de
ți se strepezesc dinții când muști din ele, pere tomnatice, în care s-a ascuns tot
soarele verii, prune vineții, așa cum se fac genunchii copiilor după ce vin de
la derdeluș iarna, gutui învelite cu puf galben ca al puilor ieșiți din găoace,
struguri pudrați cu taninul negru al penei de corb. În alt colț, porumbul din
știuleți e galben și copt. Grâul e în hambare. Mustul curge din canea, iar
pastrama de oaie miroase până la cer. E semn că a venit toamna și țăranul român
poate să-și tragă sufletul.

Așa a petrecut
omul gliei din cele mai vechi timpuri, însă, odată cu venirea comunismului,
serbarea recoltei a fost politizată excesiv, fiind un bun prilej pentru ca
tovarășii să anunțe producții-record, iar ziua să fie sărbătorită prin muncă
pentru depășirea planului cincinal. În marile orașe, sărbătoarea căpăta, la
rândul ei, caracter politic. Prin piețele publice se aduceau legume, fructe,
dar și animale vii numai pentru a pregăti terenul unde tovarășii de pe plan
local sau de la centru să vină să laude mărețele realizări comuniste. Se țineau
cuvântări cu limbaj de lemn, se anunțau producții-record la hectar, mare parte
din ele nerealiste, se aplauda frenetic după un plan dinainte pus la punct.

Holdă de grâu FOTO Azopan

În fiecare an,
Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de cadre din conducerea de partid și de
stat, mergeau în diferite orașe pentru a primi laude de Ziua Recoltei. La
rândul lor, aceștia mulțumeau țărănimii și muncitorimii și slăveau încă o dată
industria mecanizatoare. Presa controlată de cenzura partidului vuia cu multe
zile înainte și după. Cuvântările tovarășilor erau reproduse integral,
indiferent cât spațiu ocupau, iar corespondenții din toate județele aveau o misiune
grea. În mijlocul Transilvaniei, se scoteau ediții speciale în limbile română și
maghiară.

Comuniștii, fruntași
la seceriș

Producțiile-record
cu care țărani, muncitori, ingineri sau membri de partid se mândreau la Ziua Recoltei
erau, de multe ori, exagerări, așa cum și presa acelor timpuri mințea sau era
cenzurată. În anul 1955, ziarul „Scînteia“ anunța că în Bârlad, luni de
dimineață, „cînd a început să se lumineze de ziuă, tot satul s-a revărsat spre
cîmp. În această zi nici un ţăran muncitor din comuna Drăgăneşti, raionul
Tecuci, n-a rămas acasă. Chiar şi cei care n-au de secerat au plecat să ajute
pe alţii, urmînd ca în schimb şi aceştia să-i ajute la rîndul lor la culesul
porumbului. Balaban Nicolae, de pildă, îl ajută pe Ciobotaru Radu, iar Dimache
Gheorghe pe Olaru Sergiu. Comuniştii sînt fruntaşi la seceriş. Gurău Ştefan,
Olaru Sergiu, Contandache Nicolae, Mihai Ghiţă, Iacob Gheorghe şi alţii au
terminat în această zi seceratul întregii lor suprafețe de grîu. Numai în
cursul zilei de luni 18 iulie au fost secerate în această comună 93 hectare de grîu
şi orz, depășindu-se cu mult viteza zilnică de recoltare“.

La Iași, când
culturile de păioase la gospodăria de stat Averești din raionul Huși, de pe
cele 800 de hectare, au dat în pârg, s-a trecut la o nouă organizare a muncii
în gospodărie. La vie, la grădină, la grajduri, au rămas mai puţini muncitori,
întrucât cei mai mulţi au trecut la recoltat, anunța corespondentul ziarului. „Din
iniţiativa biroului organizaţiei de bază U.T.M. la secția Avereşti s-a format o
brigadă U.T.M. compusă din 24 de tineri; această brigadă a terminat de recoltat
în scurt timp primele 8 hectare de grîu. Odată cu recoltatul s-a început şi
treieratul. Fruntaşi la treieriş sînt tinerii Toader Pisoi, Rodica Bînzar,
Marin Mustaţă ş.a. Într-o singură zi, tinerii din brigada U.T.M. au treierat
grîul de pe suprafața de 8 ha., obţinîndu-se de pe fiecare hectar peste 2000 kg
grîu. La această gospodărie de stat, cu ajutorul tinerilor utemişti au fost
secerate pînă în prezent peste 200 ha. cu grîu, aproape 100 ha. cu orz, secară
etc“.

Muncă patriotică la strâns recolta

Ajutor tovărășesc
la strângerea recoltei

Mai mulți țărani
din comuna Viziru, raionul Călmățui, au format o grupă de întrajutorare pentru
a-și lucra mai bine ogoarele. Așa suna o știre din altă parte a țării, ceva mai
de la sud. „Țăranii muncitori Dumitru Zoltăreanu, Muşat Goleşteanu, Paul
Moroianu şi Ion Goleşteanu din comuna Viziru au format o grupă de întrajutorare
pentru a-şi lucra mai bine ogoarele. Lucrînd astfel o suprafaţă de 5 ha., ei au
fost primii din comună care au terminat însămînţarea grîului de toamnă. Pe
ogoarele lor, grîul a crescut frumos, dînd un rod bogat. Zilele trecute,
membrii acestei grupe au început secerișul grîului cu secerătoarea lui Paul
Moroianu şi cu caii ţăranilor muncitori Dumitru Zoltăreanu şi Muşat Goleşteanu.
În urma secerătorii, familiile celor 4 ţărani muncitori legau grîul în snopi. În
numai două zile ei au terminat secerişul. Prin întrajutorare în muncă ţăranii
muncitori cu gospodării individuale din comuna Viziru au recoltat în 4 zile
peste 400 ha. cu grîu. Terminînd secerișul, familiile ţăranilor muncitori care
au format grupa de întrajutorare se ajută acum între ele la transportul recoltei
la ariile de treier“, anunța Agerpres.

Starea de spirit,
în funcție de limbă

Corespondentul din
Arad anunța că pentru a merge mai bine campania de recoltare, ziarele locale
„Flacăra Roşie“ şi „Vörös Lobogó“ din Arad au scos ediții speciale în limbile
română şi maghiară, pentru raioanele din regiune, de parcă țăranul învăța din
ziare cum să-și lucreze pământul. În realitate, altul era scopul, acesta fiind
devoalat de chiar autorul știrii: „Într-un articol publicat în ediţia specială
se arată experienţa organizaţiei de bază din gospodăria colectivă din comuna
Vinga, raionul Arad, în organizarea muncii politice pentru grăbirea
recoltatului“. Însă, „țăranii muncitori citesc cu mult interes aceste ediţii
speciale. Ele se dovedesc deosebit de eficace atît în răspîndirea experienţei
înaintate cît şi în combaterea lipsurilor“.

În realitate, încă
din primii ani ai comunismului, din umbră veghea Securitatea, care cerea
lărgirea acţiunilor informative „pentru a cunoaște exact starea de spirit a
ţărănimii muncitoare cu privire la aceste campanii“, a descoperi „uneltirile dușmanului“
și se cerea luarea „măsurilor drastice şi imediate“ împotriva celor care
instigau la nepredarea cotelor sau refuzul de a treiera.

„Chiaburii“, așa
cum îi numea Miliția pe țăranii mai înstăriți, nu puteau rămâne cu niciun
utilaj agricol. La un moment dat, Gheorghe Gheorghiu-Dej a cerut ca mai ales
batozele să le fie luate, chiar dacă sunt rable: „să fie încărcate la vagon şi
date la topit. Să le luăm, în așa fel încât să nu însemne o naționalizare, dar
să nu le dăm prea mult pe ele. Să le dăm și lor ceva bani ca să aibă de-o țigare“,
a dat ordin Dej.

Muncitori pe camp FOTO Azopan

Legenda porumbului
galben și a merelor roșii

Nici măcar odată
cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu lucrurile nu s-au schimbat prea
mult. Țăranii se „angajau“ să dea cât mai mult lapte, legume, carne sau recolte
sporite și declarau recolte mult peste ceea ce se realiza efectiv. Legenda
spune că, atunci când Nicolae Ceaușescu venea în vizită de lucru pe ogoarele
patriei, era păcălit: știuleții de porumb din primul rând erau colorați în
galben, iar fructele erau înroșite artificial sau în pomi erau agățate mere
frumoase. Nici în zootehnie nu era lăsat totul la voia întâmplării și membrii
unei ferme au adus animale din alte zone, care erau mai deosebite. Alții
contrazic aceste lucruri și spun că nu se punea problema de așa ceva, că doar
cosmetizau puțin recoltele obținute și că la aceste tertipuri s-a apelat după
revoluție, când puiul de Avicola a fost vopsit galben ca să pară găină.

„Aplauze puternice“ la Piața Obor pentru tovarășul dictator

Nicolae Ceaușescu
se folosea de Ziua Recoltei pentru a face băi de mulțime, pentru a le mulțumi
țăranilor și muncitorilor pentru eforturile depuse. De fiecare dată era însoțit
de un alai de tovarăși și tovarășe din conducerea de partid și de stat, iar în
1967 l-a avut alături, în Piața Obor, pe Todor Jivkov, președintele Bulgariei.
Toată presa comunistă a relatat cuvânt cu cuvânt cuvântările tovarășilor,
nelipsind din text nici măcar expresiile care să exprime atmosfera creată, de
genul „vii aplauze“, „aplauze prelungite“ sau „aplauze puternice“.

Cuvântarea începea
cu „Doresc în primul rînd să adresez, cu prilejul tradiționalei zile a
recoltei, un salut călduros mecanizatorilor, lucrătorilor din întreprinderile
agricole de stat, ţărănimii cooperatiste, tuturor țăranilor din patria noastră,
din partea Comitetului Central al partidului, a Consiliului de Stat şi a
Consiliului de Miniştri“ și continuă mărețele realizări: „Sărbătorind Ziua
recoltei se cuvine să ne amintim de faptul că sîntem în anul al 20-lea de la
începerea cooperativizării. Putem spune astăzi că drumul arătat de partid s-a
dovedit în întregime just, agricultura noastră cooperatistă obţinînd an de an
producţii tot mai mari. Experienţa adevereşte că numai marea gospodărie
socialistă poate realiza producții agricole sigure, poate permite creșterea
veniturilor ţărănimii, cît şi ridicarea avuției generale a țării, bunăstarea
întregului popor“.

Nici clima nu
oprea recoltele bune

Apoi, șeful
statului anunța la marea adunare de la Piața Obor că, deși în acel an nu au
fost condiții optime pentru o recoltă bună, un mare număr de întreprinderi
agricole de stat și cooperatiste au obținut rezultate bune. „În ciuda condițiilor
climatice nefavorabile, dacă se lucrează bine pămîntul, dacă se folosesc bine
mijloacele mecanice şi chimice, dacă se asigură întreținerea recoltelor și
strîngerea lor la timp, este posibil să obținem producții mari, tot mai îmbelșugate“.

Într-un final,
Ceaușescu se adresa specialiștilor din agricultură, în număr de aproximativ
30.000 de oameni. „Avem un detașament puternic de aproape 30.000 de specialiști
agricoli cu studii superioare şi medii. Este adevărat că un număr încă mare
lucrează la centru, la județe şi nu atîţi cîți ar trebui lucrează în unitățile
agricole. Se impune să acționăm şi aici cu mai multă hotărîre pentru a asigura
o schimbare radicală în repartizarea specialiștilor; va trebui ca mai mult de
75-80 la sută din specialişti să fie încadrați în unitățile agricole de stat și
cooperatiste, acolo unde se obține recolta și nu în birouri“, le cerea el.

Nicolae Ceausescu primit cu paine la Odobesti in 1978

Ziua Recoltei,
sărbătorită prin muncă

Răsfoind presa
vremii, citești în fiecare an texte asemănătoare despre modul în care românii
în comunism sărbătoreau Ziua Recoltei. Iată unul dintre ele care este atemporal
vreme de mai multe decenii: „Potrivit tradiției, prima duminică din luna
octombrie este consacrată sărbătoririi Zilei recoltei. Un minunat prilej de
trecere în revistă a rezultatelor muncii depuse de lucrătorii ogoarelor într-un
an de zile. Anul acesta sărbătoarea tradițională a cunoscut, în toate satele
din județul nostru, o activitate intensă privind urgentarea lucrărilor agricole
de recoltat şi semănat. Apreciind importanța pe care o are obținerea în anul viitor
a unor recolte sporite de grîu la hectar, cooperatorii organizîndu-şi încă de sîmbătă
întreaga activitate au continuat cu succes munca în ziua recoltei. Așadar, Ziua
recoltei din acest an a fost sărbătorită prin muncă“.

Culorile
belșugului în Pătrana

În funcție de
talentul scriitorului la gazetă, se mai pigmentau textele cu tente de reportaj.
Aceste texte apăreau, de regulă, în ziarele locale, acolo unde și cenzura nu
funcționa ca la cotidienele centrale. Spre exemplu, în ziarul „Dâmbovița“ din
toamna anului 1969 ni se vorbește despre „Culorile belşugului la poalele
Pătranei“: „5 octombrie. În piaţa din centru, legumele proaspăt pudrate de
licăritul tremurat al boabelor de rouă sînt aranjate în piramida unei expoziţii
a belşugului strîns în chelarele toamnei. Vasile Lăzărescu, vicepreşedintele Consiliului
popular al oraşului, face o statistică semnificativă a pieții: «Vedeţi, oamenii
nu ştiu încotro să-şi îndrepte paşii. Ar vrea să cumpere ba una, ba alta». Miile
de oameni care au umplut încă din primele ceasuri ale dimineţii platoul pieţii sînt
pur şi simplu încîntați de organizare, de invitaţia multicoloră a legumelor şi
fructelor. Am stat de vorbă cu mulţi dintre ei consemnîndu-le părerile la modul
superlativ: «Belşugul este evident, toamna s-a întrecut în dărnicie. Ziua
recoltei de acum este mult mai reprezentativă. Cel puţin, aici, la Pucioasa,
este mai bine organizată decît anul trecut. O mărturie, de altfel, şi a
rodniciei acestui an». Venit de pe meleagurile Moldovei la tratament în
staţiune, un cetățean exclamă: «Este foarte frumos. Judeţul Dîmboviţa? Un
adevărat corn al abundenţei. Credeam că numai la noi, pe Şiretul de jos, sînt
asemenea roade. Cei care au aranjat piaţa sînt la înălţime. Le mulţumesc»“. Din
aceeași știre aflăm că Ziua Recoltei a continuat cu un program artistic oferit
de artiștii amatori de la Întreprinderea de textile „Bucegi“ și de cei de la
Casa de Cultură.