Unde poate fi găsit „ținutul laptelui și al mierii” din România. Tărâmul de legendă cu peisaje fascinante și artefacte unicat

În stepele nordice de la capătul României, un râu de legendă străbate un ținut binecuvântat, o adevărată „vale a laptelui și a mierii“, în care tradițiile gastronomice se îmbină cu frumusețea aparte a peisajului, iar istoria cu spiritualitatea. 

Mănăstirea Sfânta Treime Știubieni FOTO Cosmin Zamfirache

Ținutul unde curg
laptele și mierea chiar există – nu chiar ca-n povești, dar este cât se poate
de real. Nu trebuie decât să te duci în capătul nord-estic al României, tocmai
la Botoșani, iar de acolo să urmezi drumul Săvenilor care te va duce în
frumoasa vale a Bașeului, undeva între comunele Știubieni și Vlăsinești. Odată
ajuns la destinație, nu trebuie decât să te afunzi pe ulițele satelor, să te
lași purtat dincolo de marginea cătunelor în lumea silvo-stepei și a iazurilor,
printre livezi, prisăci, până în inima profundă a acestui ținut magic, cu
rădăcini adânci în istoria medievală a Moldovei. Abia atunci îți vei da seama
că ai ajuns unde trebuie: în locul din România unde chiar curg laptele și
mierea. 

Paradisul din inima naturii

Ca să fim mai
concreți, acest ținut de poveste se află pe Valea Bașeului, fiind traversat de un
râu care străbate județul Botoșani de la granița cu Ucraina (din comuna
Cristinești) în partea de nord-vest și până către sud-est, vărsându-se în râul
Prut (care formează granița naturală cu Republica Moldova). „Valea laptelui și
a mierii“ se află exact în inima acestei văi a Bașeului, adică în partea sa
mediană, incluzând comunele Știubieni, Vlăsinești, Hănești și orașul Săveni.

Metafora nu se
referă, ca-n basme, la bogăția zonei și huzurul localnicilor, ci la lucruri cât
se poate de concrete. În comunele acestui ținut, încă din Evul Mediu, a existat
o tradiție a creșterii vacilor de lapte și a procesării acestuia. Ba mai mult, comuna
Știubieni a avut o tradiție apicolă de invidiat – găseai miere peste tot.
Această „Vale a laptelui“, cum este cunoscută mai ales în rândul botoșănenilor,
este un adevărat paradis al celor care iubesc turismul rural și peisajele
naturale idilice, imersiunile nestingherite în lumea satului și a naturii.

„Ținutul laptelui” FOTO Primăria Vlăsinești

Mai
mult decât atât, locul este perfect condimentat cu crâmpeie savuroase de
istorie, cu legende, schelete din alte vremuri și chiar cei mai mari fildeși de
mamut din sud-estul Europei. „Valea laptelui“ nu este în niciun caz pentru
amatorii de festivaluri fistichii, scofeturi sau facilități de patru stele, ci
mai degrabă pentru turistul care caută experiențe autentice, să se mai bucure
de o lume tot mai mult amenințată cu dispariția. Nu trebuie uitați nici
pescarii: în Valea Bașeului au șansa să trăiască una dintre experiențele
vieții, lansând firul la apă în iazul amenajat la dorința anume a lui Ștefan
cel Mare.

Pe malurile Negreniului, locul unde timpul dispare

Pentru a ajunge în
frumoasa „Vale a laptelui“ pornim la drum din municipiul Botoșani pe drumul
național care duce către orașul Săveni. Străbatem 36 de kilometri cu peisaje
câmpenești superbe și, înainte să intrăm în Săveni, urmăm un drumeag la stânga.
De acolo, tot înainte șapte kilometri până în comuna Știubieni. Această
comunitate este încărcată de istorie și este locul mierii din Valea Bașeului.
Satul Știubieni a fost o veche așezare de răzeși din timpul lui Alexandru cel
Bun. În timpul lui Ștefan cel Mare, satul este închinat Mănăstirii Putna.

Relaxare pe malurile Negreniului FOTO Cosmin Zamfirache

La istorie vom reveni
după o vizită la principalul obiectiv turistic al zonei: iazul sau lacul
Negreni. Situat în cătunul cu același nume, Negreniul este un lac de acumulare
amenajat de comuniști, în anii ’70, pe cursul Bașeului, din motive multiple: de la
regularizarea cursului și până la fondarea unei baze piscicole în zonă. Cert
este că Negreniul, deși făcut de mâna omului, s-a transformat într-un habitat
acvatic spectaculos. Iazul are aproape 300 de hectare și impresionează de la
prima vedere, ascunzând locuri de un pitoresc aparte. Drumul până la lac este
dificil și întortocheat, însă orice turist se poate descurca de minune doar cu
indicațiile localnicilor, în cea mai mare parte oameni săritori și ospitalieri.
Iazul trebuie înconjurat pe un drum de țară, pe lângă suprafața îngrădită, iar de
pe dealurile din jur se poate admira frumoasa „mare“
nordică.

Iazuș Negreni FOTO Cosmin Zamfirache

Locul este ideal
pentru o zi de relaxare. Puteți alege inclusiv frumoasele golfuri de la capătul
iazului, acolo unde șezlongurile sau păturile pot fi amplasate ușor în liziera
pădurii pentru un plus de umbră, dar și de aer curat. Malurile iazului au
numeroase pâlcuri de arbori, ceea ce-l transformă într-un loc plăcut și în
perioadele de caniculă. Desprins de civilizație, Negreni este locul unde timpul
dispare, iar o moțăială lipsită de griji pe malurile sale poate vindeca lejer
efectele stresului. Pescarii, cu permisul vizat regulamentar, își pot pune la
încercare calitățile, mai ales că la Negreni peștele nu lipsește.

Bijuteria maramureșeană din vârful dealurilor moldovene

Terapia poate
continua în comuna Știubieni, cu o vizită într-un loc dedicat spiritului. După
o relaxare pe malurile Negreniului, în armonie totală cu natura, se poate
ajunge, întorcându-ne pe drumul către Săveni și urcând dealul, către ceea ce se
dorește a fi o mănăstire Putna a Botoșaniului. Este vorba despre „Sfânta Treime“
din Știubieni, un așezământ monahal înființat în anul 1996 pe frumoasele
dealuri ale Știubienilor, totul începând cu o bisericuță maramureșeană așezată
în mijlocul unei livezi superbe. Complexul monastic încă se află în construcție,
dar peisagistica este impresionantă chiar și la acest nivel. De pe dealul
mănăstirii poate fi admirată întreaga priveliște a unei frumoase lumi rurale.
Nu mai vorbim de faptul că livada bisericuței maramureșene este un loc de
meditație ideal.

Livada din curtea Mănăstirii Sfânta Treime FOTO Cosmin Zamfirache

„Am descoperit recent această mănăstire. Am fost cu soțul la
Negreni și am auzit că este o mănăstire sus. Am zis să mergem. Și acolo am
descoperit biserica din lemn și livada. Dacă am probleme, dacă mă apasă ceva,
aici vin. Stau o oră, două și parcă mi se limpezește mintea, găsesc soluții.
Este multă liniște și un mănunchi așa de arome și zgomote plăcute – mirosul
florilor, zumzăit, păsărele. Un loc extraordinar“,
mărturisește Adina, o botoșăneancă de 37 de ani.

În lumea boierilor, conacelor și artefactelor unicat

Dincolo de frumusețea
naturii și de piritualitate, această inimă a Văii Bașeului abundă în istorie.
Numele Știubieni provine de la regionalismul „știubei“, un
stup primitiv. În Evul Mediu, zona era renumită pentru crescătorii de albine și
produsele din miere deosebite, fiind înțesat cu prisăci (loc unde se află mai
mulţi stupi, de obicei în zona unui câmp sau a unei păduri). Era ținutul mierii
din „Valea laptelui“. Astăzi, prisăcile de altădată nu mai există, dar
localnicii au păstrat obiceiul pentru consumul propriu, în mare parte.

Drumul către mănăstire FOTO Cosmin Zamfirache

De vremea marilor
prisăci ale Știubienilor încă aduce aminte superbul conac
Roznovanu-Kogălniceanu în care funcționează primăria comunei. Conacul a fost
construit de Grigore Kogălniceanu, vărul faimosului prim-ministru al
Principatelor Unite, Mihail Kogălniceanu. Grigore Kogălniceanu se căsătorise cu
Adela Roznovanu, o frumoasă văduvă care deținea o avere impresionantă moștenită
de la tatăl ei, boierul Pascaru. Grigore Kogălniceanu, îndrăgostit lulea de
fata lui Pascaru și văduva lui Nicolae Rosetti-Roznovanu, se mută la Știubieni
și schimbă fața comunității, ridicând școală, biserică, conac și multe altele,
despre care bătrânii locului încă mai știu povești cu dichis, dornici să le
spună trecătorilor.

Săveni, locul cu cașcaval IGP și fildeși de mamut

Un alt loc încărcat
de istorie este Săveni, care, până în urmă cu 12 ani, își păstra în ruină
fostul târg evreiesc. De curând, acesta însă se transformă într-un orășel
cochet, care dorește să își valorifice trecutul. Străbătând frumosul pietonal,
de la Săveni ajungem la Muzeul de Arheologie. Situat într-un fost han medieval,
reabilitat, muzeul ascunde câteva comori arheologice unicat: în special, cei
mai mari fildeși de mamut din sud-estul Europei. „La un moment dat, ne-au
trecut pragul doi profesori universitari evrei care au predat la Iaşi. Când au
văzut rămăşiţele de mamut şi, în special, fildeşul uriaş, au rămas uimiţi. Au
spus că ei au fost şi la celebrul Mamoth Cave din Statele Unite ale Americii,
unde este un adevărat muzeu al mamutului, dar nu au văzut un asemenea fildeş
acolo“, preciza muzeograful Emil Caranica.

Cele mai mari defense de mamut din Europa de Sud-Est FOTO Cosmin Zamfirache

Tot la acest muzeu se află și
„Măriuca“, scheletul complet in situ al unei adolescente
care a trăit acum 1.600 de ani pe teritoriul de astăzi al României. Acestea
sunt doar câteva dintre exponatele de valoare care alcătuiesc colecția muzeului
botoșănean, printre ele remarcându-se, de asemenea, multe obiecte de
paleofaunistică, dar și unelte sau arme preistorice.

Gust ca nicăieri

După atâta cultură și
relaxare în mijlocul peisajelor pitorești, oricărui om i se face o foame de
lup. Zona este renumite pentru belșugul produselor, de la legume savuroase, crescute
în grădină, și până la carne din producția locală. Ceea ce nu trebuie ratat în
tot arealul Săveniului, de la Havârna până la Coțușca și Hănești, sunt lactatele
cu gust unicat care dau, de fapt, specificul zonei și îl transformă în acea „Vale
a laptelui“. Să luăm exemplul comunei Vlăsinești, care se află chiar
lângă orașul Săveni, la cel mult patru kilometri distanță. În această zonă
pitorească, majoritatea localnicilor trăiesc din creșterea vacilor de lapte,
ducând astfel mai departe o tradiție veche de sute de ani. „Noi, în Valea
Bașeului, din asta trăim. Din vacile cu lapte. Aici sunt niște pășuni aparte și
oamenii cu asta s-au ocupat. Suntem țara laptelui aici“, spune o săteancă din
Vlăsinești. De altfel, numărul bovinelor în județul Botoșani depășea 100.000 de
capete.

Renumitul Cașcavala de Săveni, în ceară FOTO Cosmin Zamfirache

Județul Botoșani se
află pe locul doi la nivel național în privința șeptelului (totalitatea
animalelor domestice sau numai a celor de o anumită specie dintr-o țară,
regiune sau gospodărie). Însă laptele vacilor care pasc în Valea Bașeului are
un gust aparte, unic. „În zona aceasta sunt păşuni bogate în flori şi plante
medicinale. Este o abundenţă anume şi toată aroma lor se duce în lapte. De aici
vine și gustul delicios. Are grăsime naturală“, spune Viorel Şvabu, unul dintre
producătorii de lactate din zonă. Vestea acestui lapte deosebit s-a răspândit
în toată țara, astfel că, în anii 1970, conducerea Partidului Comunist Român a
hotărât deschiderea unei fabrici de cașcaval la Săveni. A fost adus un aromân,
tocmai de la Constanța, Nicolae Caranica, pentru a găsi rețeta cea mai
potrivită. După închiderea fabricii în anii ’90, vechile rețete au rămas, iar
producătorii din zonă au reușit să le recreeze.  

Brânzeturile de Săveni și Vlăsinești FOTO Cosmin Zamfirache

În timp, s-a format o
simbioză perfectă a supraviețuirii și performanței. Oamenii cresc vaci de lapte
ca strămoșii lor, hrănindu-le pe pajiștile deosebite din zonă, iar laptele
ajunge la procesatorii locali, care, la rândul lor, îl transformă într-o gamă
variată de brânzeturi, dar mai ales în cașcaval. „Există o cultură a produsului
caşcaval. Şi este o colaborare foarte bună între ţăran şi procesator. Este o
abundenţă a laptelui de calitate care ne bucură. Este bogăţia acestei zone“,
spune Constantin Aniculăesă, un procesator din zona Vlăsinești. Așa a luat
naștere faimosul cașcaval de Săveni, un brand tradițional recunoscut la nivel
european și care a primit celebra recunoaștere de indicație geografică
protejată (IGP).

Raiul pescăresc

După ce s-au săturat
cu bunătățile din lapte din arealul Săveniului, mai ales faimosul său cașcaval,
turiștii pasionați de pescuit pot găsi exact ceea ce-și doresc avansând pe
Valea Bașeului. Mai precis, este vorba despre iazul de la Hănești, o întindere
uriașă de apă, amenajată prin secolul al XV-lea, la ordinele lui Ștefan cel
Mare. Iazul are peste 400 de hectare și este de o frumusețe rară – în plus,
spun pescarii, este bogat în crap și caras. Se poate pescui o zi întreagă în
schimbul unei taxe de câteva sute de lei. Ambianța este deosebit de pitorească,
inclusiv cu o insulă frumoasă, către coada lacului. Pescuitul se poate practica
și la Negreni sau Ibăneasa, în comuna Știubieni.

Iazul de la Hănești FOTO Cosmin Zamfirache

Pe toată această „Vale
a laptelui și a mierii“ te poți afunda în lumea rurală, bucurându-te de peisaje
deosebite. După o astfel de aventură, merită să reveniți în municipiul Botoșani
pentru o altă incursiune în trecut și cultură. Municipiul reședință de județ
este înțesat de clădiri istorice absolut superbe, are un centru istoric
considerat un „mic Leipzig“, ctitorii ale Elenei Rareș din secolul al XVI-lea, dar
și o mănăstire din vremea lui Ștefan cel Mare. Dacă vă nimeriți în weekend,
puteți merge la un spectacol de teatru. Pentru a întregi experiența, nu trebuie
ratat nici Cornișa, cel mai mare parc de agrement din Moldova, care are inclusiv
un aqua park.