17 mai: Bătălia de la Rovine, încheiată cu victoria trupelor muntene în fața celor otomane. Mircea cel Bătrân a rămas însă fără coroană

Pe 17 mai, în 1395, a avut loc Bătălia de la Rovine, iar în aceeași zi, dar în 1848, s-a încheiat Marea Adunare Națională de la Blaj. Tot într-o zi de 17 mai s-a născut poetul român Geo Dumitrescu, au început audierile televizate în Senatul Statelor Unite în Afacerea Watergate, iar alpinistul român Constantin Lăcătușu a ajuns pe Everest.

Bătălia de la Rovine. FOTO Shutterstock

1395: A avut loc Bătălia de la Rovine. Trupele muntene le-au învins pe cele otomane

Bătălia de la Rovine, încheiată cu victoria trupelor muntene în fața celor otomane – subiect de ecranizare cinematografică în perioada comunistă – este considerată una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești. Pentru publicul larg, la Rovine, Mircea cel Bătrân a câștigat decisiv și a reușit să-i alunge pe turci salvându-și țara. Realitatea istorică este însă puțin diferită.

Trebuie precizat de la început că nu există un consens privind data bătăliei de la Rovine (unii spun că ar fi avut loc cu un an mai devreme, în 1394). Se știe însă că Mircea i-a așteptat pe otomani într-un loc numit Rovine, o mlaștină de forma unei căldări, cu o singură intrare. Se presupune că ar fi undeva la Făcăi sau Balta Verde, pe râul Argel. Era o zi friguroasă de octombrie, iar Mircea a pregătit bine apărarea. Au fost săpate șanțuri cu țăruși înfipți, în maluri, bine ascunși. Totodată, arcașii, în număr mare au fost bine plasați pentru a lansa o ploaie de săgeți asupra otomanilor. Mânați de atacurile surpriză și deosebit de sâcâitoare ale valahilor, otomanii intră în „căldarea” de la Rovine.  Arcașii valahi au tras salve de săgeți, în valuri, făcând prăpăd în rândul otomanilor.

Cavaleria sultanului a fost anihilată de țărușii înfipți. A urmat apoi lupta corp la corp în mlaștină. Iar valahii s-au dovedit mai pricepuți, transformând câmpul de luptă într-un adevărat abator.

„Sultanul Baiazid, cucerind Nicopolul şi Silistra, a trecut în Ţara Românească. În această vreme, beiul Ţării Româneşti era ghiaurul Mircea. Mircea ghiaurul, aducând cu el oaste, a venit împotriva sultanului Baiazid, şi întâlnindu-se unul cu altul, s-a dat o mare bătălie, astfel încât atât din partea musulmanilor, cât şi din partea ghiaurilor mulţi au fost măcelăriţi; din amândouă părţile au murit mulţi oameni.”, preciza cronicarul otoman Orudj bin Adil.

În Bătălia de la Rovine, însuși Baiazid era să-și piardă viața, după ce Mircea atacase tabăra otomană în timpul nopții. Părea o victorie răsunătoare pentru Mircea. Lucrurile s-au terminat însă prost pentru voievodul valah: Baiazid a mai trimis un corp de armată.

Cu oastea vlăguită și împuținată, Mircea a pierdut și a fost nevoit să fugă peste munți. Își pierduse tronul, iar turcii l-au pus în locul său pe Vlad Uzurpatorul.

Mircea avea să se întoarcă, dar a preferat să plătească tribut otomanilor pentru a-și asigura liniștea. 

1756: Războiul de Șapte Ani începe oficial când Marea Britanie declară război Franței

Războiul de șapte ani (1754 și 1756–1763) a implicat atât lupte în Europa cât și în colonii. 

Dar fiind că a fost primul conflict din istorie în care luptele s-au desfășurat pe tot globul pământesc, cea mai mare parte a combatanților fiind națiunile europene și coloniile lor, acest război a fost descris de Winston Churchill ca fiind primul război mondial, potrivit Wikipedia.

Războiul de șapte ani. Alexander von Kotzebue – Battle of Kunersdorf /1 August 1759. FOTO Wikipedia

Protagoniste au fost principalele puteri ale vremii: pe de-o parte Prusia, Regatul Marii Britanii (inclusiv coloniile Coroanei britanice din America de Nord, Compania Indiilor Orientale Britanice și Regatul Irlandei), Hanovra și pe de altă parte Austria, Regatul Francez (plus Principatul Saxoniei, Noua Franță și Indiile Orientale Franceze), Imperiul Rus, Suedia. Spania și Regatul Portugaliei au fost atrase în conflict mai târziu, iar forțele olandeze neutre au fost atacate în India.

Războiul de șapte ani a avut ca rezultat decăderea puterii Franței și transformarea Marii Britanii într-o putere colonială dominantă.

1848: S-a încheiat Marea Adunare Națională de la Blaj, prin
care românii s-au declarat naţiune de sine stătătoare

Adunarea Naţională de la Blaj din 3/15 mai – 5/17 mai 1848 a
fost una dintre manifestațiile românilor din Transilvania din timpul Revoluţiei de
la 1848, prin care aceştia şi-au expus revendicările naţionale, politice,
religioase şi sociale, pentru ca naţiunea română din Ardeal să beneficieze de
aceleaşi drepturi ca şi celelalte naţiuni care locuiau în această provincie.

Formulată în 16 puncte, proclamaţia adoptată la Blaj cerea împăratului Ferdinand I al Austriei – căruia toţi cei 40.000 de români adunaţi pe Câmpia Libertăţii i-au jurat credinţă în cadrul adunării – desfiinţarea iobăgiei, independenţă naţională, independenţă religioasă, libertatea cuvântului, desfiinţarea dijmelor, înfiinţarea şcolilor în limba română, gardă naţională, schimbarea Constituţiei principatului transilvănean, precum şi respingerea uniunii forţate a Ardealului la Ungaria.

Marea Adunare Națională de la Blaj FOTO: Arhivă

Cei 40.000 de români prezenţi, în
numele naţiunii, au depus jurământ că vor apăra cu viaţa lor aceste obiective,
în respectul principiilor libertăţii, egalităţii şi fraternităţii.

1904: S-a născut
celebrul actor francez Jean Gabin

Cântăreţ, scenarist şi unul dintre cei mai
mari actori de film francezi din toate timpurile, Jean Gabin, considerat unul dintre cele mai mari staruri ale cinematografiei franceze, a intrat în lumea artistică în 1923, la vârsta de 19 ani, fiind mai întâi figurant și dansator la o sală de muzică de cabaret,
„Folies-Bergere”, iar mai apoi s-a afirmat ca interpret de șansonete.

Cu peste patru decenii de activitate şi
roluri în aproape 100 de filme, actorul Jean Gabin a dat
viaţă, în interpretări memorabile, unor personaje complexe, în filme precum:
„Noaptea e regatul meu”, „Onoarea între hoţi”,
„Mizerabilii”.

A mai interpretat roluri în „Napoleon”, „Precum câinii pierduţi”,
„Îngerul care a fost diavol”, „Vină şi păcat”, „Vulcanul
însângerat”, „Nu vă atingeţi de grisby”, „Strada
preeriilor”, „Bătrânii oraşului”, „Preşedintele”,
„O maimuţă iarna”, „Vârstă ingrată”, „Le Soleil des
voyoux”, „Clanul sicilienilor”, „Le drapeau noir flotte sur
la marmite”, „Afacerea Dominici”, „Doi oameni în
oraş”, „Anul sfânt”.

Jean Gabin şi-a dorit toată viaţa să se retragă la
ţară. Atunci când averea i-a permis, a cumpărat mai multe terenuri în
Normandia, printre care “La Pichoniere”, moşia de care s-a ocupat cu
toată dăruirea.

După căsătoriile cu Gaby Basset şi Jeanne Mauchain, Jean Gabin s-a căsătorit,
în 1949, cu Dominique Fournier, care i-a dăruit trei copii.

Marele actor Jean Gabin a murit la 15 noiembrie 1976, de leucemie, la Paris.
Trupul său a fost incinerat şi a primit onoruri militare, iar cenuşa a fost
aruncată în mare de pe nava militară “Détroyat”, potrivit site-ului
imdb.com. În 1987, i-a fost decernat onorific Premiul César. 

17 mai 1920: S-a născut poetul român Geo Dumitrescu

Geo
Dumitrescu a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, impunându-se în
lumea literară încă din primul an de studii. În 1941, a publicat prima plachetă
de versuri „Aritmetica” şi,
împreună cu alţi colegi, a editat revistă de orientare antifascistă „Albatros“, suprimată de
cenzură la numai al şaptelea număr de apariţie.

Volumul
„Libertatea de a trage cu puşca“,
apărut în 1946, şi distins cu Premiul Fundaţiilor Regale, a devenit curând
emblematic pentru întreaga sa generaţie. Au urmat, prin ani, volumele „Aventuri lirice” (1963); „Nevoia de cercuri” (1966); „Jurnal de campanie” (1974);
„Africa de sub frunte”
(1978); „Versuri” (1981);
„Aş putea să arăt cum creşte iarba”
(1989); „Câinele de lângă pod”
(1997); „Poezii” (2000). Cu
acelaşi talent inegalabil, a tălmăcit din poezia universală (franceza,
africană, sud-americană, chineză s.a.), după cum, singur sau în colaborare, a
tradus numeroase romane şi volume de proză. Geo Dumitrescu a fost şi un
talentat gazetar, profesiune căreia i s-a dedicat încă din tinereţe, când a
fost redactor la ziarul “Timpul”,
apoi la mai multe ziare şi reviste literare. În anul 1993 a fost ales membru
corespondent al Academiei Romane.

1923: Inaugurarea Monumentului Ostașului Necunoscut în Parcul Carol

Pe 17 mai 1923, în Parcul Carol a avut loc ceremonia
reînhumării Eroului Necunoscut. Pe lespedea criptei s-a încrustat următorul
epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din
viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte
pământul României întregite. 1916-1919″.

Mormântul Ostașului Necunoscut este opera sculptorului Emil
Wilhelm Becker, devenind loc național de pelerinaj și de reculegere în memoria
celor 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru
întregirea României.

Monumentul Ostașului Necunoscut. FOTO arhivă Adevărul

La data inaugurării, 17 mai 1923, au fost prezenți familia
regală, membrii guvernului, ai corpurilor legiuitoare și un numeros public. In
timpul construcției „Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și
a patriei, pentru socialism”, regimul comunist a dispus demontarea Mormântului
Ostașului Necunoscut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și a strămutarea
acestuia la Mausoleul de la Mărășești. La 26 octombrie 1991, Mormântul Eroului
Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I din București.

1973: Încep
audierile televizate în Senatul Statelor Unite în Afacerea Watergate

Afacerea Watergate este denumirea atribuită unui
scandal politic și mediatic al anilor 1970 din Statele Unite care a dus la o
criză politică majoră care a culminat cu demisia președintelui Statelor Unite,
Richard Nixon.

 Ziarul Washington
Post și reporterii Bob Woodward și Carl Bernstein au primit premiul Pulitzer
pentru ancheta desfășurată. Denumirea Watergate provine de la numele hotelului
în care s-a comis o spargere, a cărei investigare a fost punctul de pornire al
scandalului.

1980: Regimul
dictatorului sud coreean Chun Doo-hwan declară stare de urgență. A urmat masacrul de la
Gwangju

Declararea stării de urgență  de către dictatorul sud coreean Chun Doo-hwan a fost urmată de Revolta de la Gwangju, desfasurat intre 18-27 mai,
1980. Estimările vorbesc de 606 persoane ucise.

1394 de persoane au fost
arestate și 427 au fost puse sub acuzare. Dintre acestea, șapte au primit
condamnări la moarte și 12 au primit condamnări pe viață.

Revolta populară a avut un impact profund asupra politicii sud-coreene, iar legitimitatea dictatorului Chun Doo-hwan, care preluase puterea in urma unei lovituri de stat, s-a deteriorat în continuare. Mișcarea a deschis calea pentru mișcările de mai târziu din anii 1980, care în cele din urmă au adus democrația în Coreea de Sud. Revolta de la Gwangju a devenit un simbol al luptei sud-coreenilor împotriva regimurilor autoritare și al luptei pentru democrație.

FOTO: koreabang.com

1995: Alpinistul și geologul român Constantin Lăcătușu a ajuns pe Acoperișul Lumii

Pe 17 mai, în 1955 a avut loc o premieră pentru alpinismul românesc: Constantin Ticu Lăcătușu a reușit să ajungă pe Acoperișul Lumii (8.848m),
o premieră pe care a realizat-o pentru alpinismul românesc. 

Alpinistul născut la 21 februarie 1961 a fost primul român
care a cucerit vârful Everest. 

„Everest 17 mai 1995. Singur pe vârf, fără şerpaş şi fără
oxigen, utilizat doar 200 m deasupra ultimei tabere (8250m). Alte vremuri: doar
350 alpinişti pe vârf până atunci, doar 75 dinspre Tibet, doar eu + alţi 5 în
acea zi, niciun şerpaş, fără corzi fixe până pe vârf. Cu un an înainte, traseu
dificil, în premieră, până la 8100 m, atât cât ne-a lăsat o avalanşă imensă din
care am scăpat doar graţie Celui de Sus“, îşi amintea Ticu Lăcătuşu în anul
2018.   

2012: A murit cântăreața americană Donna Summer, „regina muzicii disco”

 Donna Summer (LaDonna Adrian Gaines) s-a născut la 31 decembrie 1948, în Boston,
Massachusetts, Statele Unite ale Americii (SUA), potrivit www.imdb.com.

Cântăreaţă, compozitoare şi actriţă, Donna Summer fost o vedetă incontestabilă a muzicii dance din anii ’70,
succesele sale discografice aducându-i titlul neoficial de „Regina muzicii
disco”. Cu peste 150 de milioane de discuri vândute pe parcursul celor 40 de ani de carieră, Donna Summer a intrat în rândul
artiştilor care au obţinut cel mai mare număr de vânzări din istoria muzicii,
precizează www.biography.com.

A lăsat posterității piese de neuitat, cum ar fi „Hot Stuff ”,
„Love to Love You Baby” sau „I Feel Love”, difuzate în toată lumea. Producătorul
hiturilor sale a fost un alt nume mare al muzicii disco, compozitorul Giorgio
Moroder, unul dintre precursorii curentului disco. În afară de muzica disco,
Donna Summer a abordat şi alte genuri muzicale, precum R&B, soul, pop,
funk, rock şi muzică electronică de avangardă.

Printre cele mai apreciate cântece ale sale s-au numărat:
„MacArthur Park”, „Heaven Knows”, „Dim All the Lights”, „No More Tears (Enough
Is Enough)” (duet cu Barbra Streisand), „On My Honor”, „I Remember Yesterday”,
„Love’s Unkind”, „Back in Love Again”, „The Wanderer”, „Another Place and Time”
(1989), „Mistaken Identity” (1991), „Live & More Encore” (1999).

Pentru recordurile sale muzicale, în
1992 a primit o stea pe Bulevardul „Walk of Fame” din Hollywood.

Cântăreața a avut
42 de single-uri de succes în Billboard Hot 100 din SUA în timpul vieţii, 14
dintre acestea ajungând în top zece, precizează www.billboard.com. A câştigat
cinci premii Grammy, inclusiv şase American Music Awards, fi ind nominalizată
de 18 ori, menţionează www.grammy.com.

Artista a murit de cancer pulmonar pe 17 mai 2012, la
casa ei din Naples, Florida.

În 2013, după moartea sa, a fost inclusă în „Rock
and Roll Hall of Fame”, arată www.rockhall.com. În decembrie 2016, Billboard a
clasat-o pe locul şase în clasamentul despre „Cei mai mari artişti ai
cluburilor de dans din toate timpurile”.

Melodiile sale „I Feel Love” şi „Hot Stuff ”
au fost incluse în topul celor mai bune 500 de piese din toate timpurile.