Șansa istorică de care România refuză să profite. Cum am putea da noul șef al ONU: „Un proiect de asemenea magnitudine ar aduce putere”

Politologul
Aurelian Mohan, de la Universitatea Columbia din New York, propune un
obiectiv ambițios pentru România: susținerea unui candidat propriu
la șefia Organizației Națiunilor Unite (ONU), într-un moment în
care organizația tocmai a împlinit, pe 24 octombrie, 80 de ani de
existență. România este membru încă din 1955, iar de patru ori a
avut chiar statutul de membru nepermanent al Consiliului de
Securitate al organizației. Totuși, România și-a pierdut statutul
de membru nepermanent al Consiliului de Securitate ONU, iar în
ultimii ani pare tot mai lipsită de ambiții și nu a mai candidat
pentru nicio funcție sau statut. Conform principiului rotației, viitorul Secretar General ar putea să provină din Europa de Est, însă România stă deoparte și nu pare capabilă să-și asume asemenea ambiții.

Politologul Aurelian Mohan (centru) a fost delegat de tineret al României la ONU

Adevărul: România
și-a pierdut statutul de membru nepermanent al Consiliului de
Securitate ONU, iar în ultimii ani pare tot mai lipsită de ambiții.
Ați vedea România capabilă să candideze măcar pentru mandatul
2028-2029 sau ar implica unele condiții pe care nu le poate
îndeplini?

Aurelian Mohan: Din punct de vedere tehnic, nu cunosc să existe vreo
condiție specială care să ne împiedice să depunem, în mod
oficial, candidatura pentru mandatul 2028-2029 de membru nepermanent
al Consiliului de Securitate din partea Grupului Europa de Est.

România ar putea candida dacă își dorește asta,
însă estimez că statul român nu va candida deoarece, din punctul
său de vedere, timpul este prea scurt pentru a elabora și promova o
campanie până în iunie 2027. Eu nu sunt de acord cu o asemenea
evaluare; am încredere că echipele din Ministerul Afacerilor Externe și diplomații noștri
din New York ar face o treabă excelentă dacă ar primi ajutorul
complet al președintelui Nicușor Dan și al doamnei ministru Oana
Țoiu.

Ce ar fi de făcut

Care
ar fi procedura, dacă ar fi să ne decidem poate pe ultima sută de metri să candidăm din nou?

Procedura de înscriere a candidaturii nu
este complexă, aceasta limitându-se, practic, la informarea
grupului regional din care facem parte și la îndeplinirea unor
formalități diplomatice. Mai exact, un stat care își dorește să
candideze informează toți membrii grupului regional cu privire la
intenția de a candida și căută să obțină sprijinul formal al
acestora. Formalizarea candidaturii se face în scris prin
notificarea președintelui grupului regional despre mandatul dorit
(în cazul nostru, mandatul 2028-2029), urmând ca în cadrul
ședinței lunare a grupului candidatura să fie înscrisă într-o
diagramă specială a candidaturilor. Diagrama respectivă poate fi
actualizată de la o lună la alta. Apoi, Misiunea Permanentă a
României pe lângă ONU trimite o circulară tuturor misiunilor
permanente pentru a le informa că ne-am depus candidatura; o
circulară similară poate fi trimisă și Secretariatului ONU și
Președintelui Adunării Generale.

Aurelian Mohan. FOTO: Arhivă personală

Cine
ar fi în măsură să ia această decizie?

Decizia de a candida depinde de statul
român și de prioritățile strategice pe care acesta le are la
nivel internațional. Dacă este să ne raportăm la situațiile din
trecut, misiunile permanente la ONU preferă ca orice candidatură să
fie anunțată cât mai repede pentru a avea la dispoziție suficient
timp de negociere cu celelalte 192 de State Membre ale ONU.

Ce șanse am avea

Care
ar fi șansele României, dacă am candida? Avem la această oră suficienți profesioniști în
rândul diplomaților și susținere din partea politicului?

Echipa actuală de diplomați de la New York, de la
Misiunea Permanentă a României pe lângă ONU, condusă de
ambasadorul Cornel Feruță, are competențele necesare pentru a
promova cu succes o posibilă candidatură a României la Consiliul
de Securitate. Ceea ce contează mai mult în dinamica alegerilor ar
fi ca respectiva misiune diplomatică să primească a) fondurile
necesare, b) ajutor substanțial din partea Administrației
Prezidențiale și a ministrului afacerilor externe și c) un mandat
din partea MAE – împreună cu o anumită viziune strategică –
pentru a implementa un asemenea demers.

Și cine ar trebui să se implice direct pentru a ne fructifica șansele?

Spre deosebire de anul 2019, Președintele României ar
trebui să se implice mult mai mult în popularizarea unei viitoare
candidaturi. Din păcate, șansele ca asta să se întâmple sunt
relativ reduse având în vedere reticența dovedită de domnul
Nicușor Dan față de ONU.

Șansa unică în care dăm cu piciorul

Anul
viitor vor avea loc la ONU alegeri pentru un nou Secretar General. Cât de realist ar fi scenariul ca, profitând de faptul că potrivit principiului rotației, viitorul Secretar General al ONU ar trebui să provină din Europa de Est, România să se ambiționeze și să susțină un diplomat român pentru șefia organizației?

Eu sunt un mare adept al multilateralismului și
consider că soluționarea unor conflicte majore poate fi realizată
– în mod sustenabil – doar cu ajutorul și implicarea ONU. În
contextul anterior menționat, mi-aș fi dorit ca România să
depună, în ultimii ani, eforturi majore pentru promovarea unui
candidat român la funcția de Secretar General al ONU.
La ora actuală, nimic nu indică că ne dorim să
demarăm un proiect privind alegerile din 2026, iar, în general,
șansele ca un român să ajungă noul Secretar General sunt extrem
de reduse. 

Care
ar fi avantajele pentru România, dacă totuși am face-o?

În primul rând, asta ar spori vizibilitatea țării
noastre în Sistemul ONU, dovedind că dorim să fim un actor global
relevant. În al doilea rând, ne-ar ajuta să interacționăm cu
state cu care nu avem relații diplomatice bine dezvoltate, ceea ce
s-ar putea traduce în noi parteneriate și chiar noi schimburi
comerciale sau de know-how.

Ce alte soluții avem

Avem
profesioniști, oameni bine pregătiți care ar merita susținuți de
statul român pentru a candida pentru funcția de secretar general
ONU?

Cred
că Ambasadoarea Simona Miculescu, Delegat Permanent al României pe
lângă UNESCO și Președinte al Conferinței Generale UNESCO
(mandatul 2023-2025), ar fi una dintre cele mai bune candidate din
partea României pentru funcția de Secretar General. Ea are
experiență diplomatică relevantă la New York, Washington, D.C.,
Paris, și Belgrad, acces la o rețea extinsă de diplomați, și
este un nume cunoscut în Sistemul ONU.

Ce
alte mijloace ar mai avea România pentru a-și spori prestigiul și
influența la ONU? 

Chiar
dacă nu vom reuși să propunem un român drept candidat – ceea ce
este un demers extrem de complicat – putem utiliza oportunitatea
alegerii unui nou Secretar General pentru a dovedi că suntem un
aliat și un partener de încredere. Putem, pe baza unei strategii
serioase, să ne utilizăm influența de la ONU în vederea
susținerii unui candidat comun al Europei de Est sau formării unei
coaliții de state care să propună un candidat unic al regiunii. Un
proiect de asemenea magnitudine ar conduce, în mod inevitabil, la
acumularea de putere de negociere și la conturarea unei reputații
bune printre statele membre.

Aurelian Mohan la ONU. FOTO: Arhivă personală

Am putea cel puțin să ne implicăm și să susținem un candidat est-european, dacă tot nu încercăm măcar să ne desemnăm propriul candidat?

Faptul că nu am început să facem lobby din timp
pentru un candidat român înseamnă că variantele noastre de lucru
sunt limitate. Totodată, trebuie să fim realiști, România nu are
încă capacitatea să propună un candidat cu șanse reale la
funcția de Secretar General.

Cea mai bună soluție – dacă este să luăm în
calcul nivelul redus de resurse pe care statul român ar fi dispus să
îl aloce – ar fi să utilizăm puterea noastră de negociere și
să sponsorizăm formarea unei coaliții de state care să susțină
un candidat comun din partea Europei de Est. Din respectiva coaliție
pot să facă parte și state din alte regiuni geografice.

Și
cine ar fi potențialii candidați din Europa de Est?

Momentan, din Europa de Est, Kristalina Georgieva
(Bulgaria), actualul managing director al Fondului Monetar
Internațional, și Vuk Jeremić (Serbia), fostul ministru de externe
al Serbiei, sunt considerați singurii potențiali
candidați.

Am avut și succese în 70 de ani de când suntem parte a ONU

Pentru că ONU a împlinit pe 24 octombrie venerabila vârstă de 80 de ani, care ar fi succesele românești importante de la Organizația Națiunilor Unite, din 1955 și până azi?

De-a lungul timpului, România a avut o activitate
bogată la ONU, dând dovadă de abilități de negociere, implicare,
și chiar rezultate de apreciat, mult peste resursele pe care le-am
investit. De exemplu, ne putem mândri cu patru mandate de membru
nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, în 1962, 1976-1977,
1990-1991 și 2004-2005. Prin comparație, Polonia a fost de șase
ori membru nepermanent, ultimul său mandat datând din
2018-2019.

Totodată, România a fost membru al Consiliului
Economic şi Social (ECOSOC) al ONU în 7 mandate diferite
(1965–1967, 1974–1976, 1978–1980, 1982–1987, 1990–1998,
2001–2003, și 2007-2009), iar din iunie
2017, țara noastră a devenit, pentru a opta oară, membru
ECOSOC.

Cu ce alte rezultate importante am rămas în cei 70 de ani de când suntem parte a ONU?

La toate acestea se adaugă activitatea noastră de 34
de ani în misiunile
de menținere a păcii, începută în 1991 cu Misiunea de
Observare din Irak-Kuweit: am participat la peste 25 de misiuni cu
mai mult de 10.000 (după unele estimări, chiar peste 12.000)
de militari, polițiști, și jandarmi.

În perioada septembrie 2018 – septembrie 2019,
ambasadorul Ion Jinga a fost președintele Comisiei
I – securitate şi dezarmare din cadrul Adunării Generale a ONU,
reprezentând prima astfel de oportunitate pentru un diplomat român,
după ce România a dat cinci vicepreședinți ai Comisiei în 1972,
1983, 2002, 2003 și 2014.

Recent, în
aprilie 2023, România a devenit membru al Comisiei pentru
Statutul Femeii (mandatul
2024-2028) – structură parte a ECOSOC ONU – în urma unor
alegeri câștigate în fața Federației Ruse. Din 2023
până în 2025, România a făcut parte din Consiliul
Drepturilor Omului (CDO), organ subsidiar permanent al Adunării
Generale.

O altă realizare substanțială a fost faptul că
România a prezidat în ultimii doi ani lucrările Ad Hoc Working
Group on the Revitalization of the General Assembly, din postura de
co-lider, prin intermediul Ambasadorului Cornel Feruță, actualul
Reprezentant Permanent al României la ONU.

Extrem de importantă este și alegerea Ambasadoarei
Simona Miculescu, Delegat Permanent al României pe lângă UNESCO,
drept Președinte al Conferinței Generale UNESCO (mandatul
2023-2025).

Lista extinsă a funcțiilor pe care reprezentanții
României le-au ocupat în structurile ONU poate fi accesată aici.

Se putea mult mai bine

Și
s-ar fi putut sau s-ar putea mai bine?

Toate reușitele mențioante sunt lăudabile, dar există
potențial pentru o activitate diplomatică mult mai ambițioasă.
Având în vedere demersurile actuale ale României în cadrul
Sistemului ONU – unde, așa cum am demonstrat în prima parte a
interviului, țara noastră nu își atinge potențialul maxim – nu
consider că ne putem aștepta la vreun reviriment pe termen scurt.
Desigur, dacă Administrația Prezidențială și Ministerul
Afacerilor Externe își vor propune să elaboreze o strategie pentru
intensificarea activității multilaterale, am putea avea parte de o
prezență mai serioasă a României pe scena internațională.

Într-o
discuție recentă îmi spuneați, citez: „România a făcut o
treabă bună în rolul său de co-lider al Ad Hoc Working Group on
the Revitalization of the General Assembly, colaborând eficient cu
Franța, care a fost de acord cu majoritatea amendamentelor propuse
de țara noastră în cazul raportului privind îmbunătățirea
selecției noului Secretar General al ONU”. Dar ce a obținut
concret România?

Trebuie să conștientizăm faptul că, la nivel
diplomatic, de cele mai multe ori vorbim de progres lent, etapizat,
care arareori poate fi cuantificat pe termen scurt prin elemente
tangibile. Cu toate acestea, orice stat are nevoie de o reputație
bună – obținută, de obicei, printr-o activitate intensă și
variate succese operaționale – pentru a putea dobândi
legitimitate la nivel internațional, noi parteneriate, și,
implicit, capacitatea de a influența alte state (acel soft power de
care am mai amintit).

Momentan, prin activitatea
desfășurată în Ad Hoc Working Group on the Revitalization of
the General Assembly am câștigat
capital diplomatic și ne-am mărit expunerea la nivel
internațional. Depinde de noi cum reușim să transformăm această
“victorie de etapă” într-un element concret. Drept urmare, m-am
declarat dezamăgit că nu am utilizat deja – evident printr-un
plan de lungă durată – beneficiile aferente rolului de co-lider
pentru a contura o campanie privind alegerea noului Secretar General.

Cine este Aurelian Mohan

Aurelian Dragoș Mohan este un politolog specializat în tranziții democratice, relații internaționale, politici de securitate și Organizația Națiunilor Unite. În prezent, el lucrează la Universitatea Columbia din New York ca manager al proiectului REMENA. În trecut, Aurelian a primit premiul Forbes 30 Under 30 pentru realizările sale în diverse organizații, precum Departamentul Operațiunilor de Pace al ONU, UN Joint SDG Fund, UN Economic Commission for Europe și PwC.