În Peluza „Cătălin Hîldan“ se remarcă o prezenţă feminină de peste zece ani: Mădă Dinamovista. Ea nu lipsește de la niciun meci de acasă al „câinilor roșii“, iar pasiunea sa pentru clubul din Ștefan cel Mare a strâns o comunitate impresionantă pe social media.
Mădălina Dumitru, pregătită pentru lansarea cărții FOTo: arhiva Mădălina Dumitru
„Dinamo – iubirea care nu se stinge“ este prima carte scrisă
de un suporter, lansată în acest an,
chiar la Muzeului Clubului Dinamo. Mădălina Dumitru, autoarea care
de un sfert de veac se bucură, plânge și speră alături de
echipă, a decis să pună între coperte de carte experiența vieții
de suporter. A reușit o carte-jurnal, care te ține cu sufletul la
gură, zugrăvind experiența unei fețite care joacă fotbal cu
băieții în curtea școlii, se bucură ca de o comoară de primul
obiect cu însemnele clubului, umple caietele de școală cu numele
jucătorilor preferați, „decorează“ corespunzător și banca
din sala de clasă, suferă timp de 13 ani în fața televizorului,
decupând texte și poze din ziare cu idolii dinamoviști și
luându-și informațiile despre echipă de pe Teletext, pentru ca în
2013 să-și împlinească în sfârșit visul și să ajungă pentru
prima dată pe stadion – de atunci a
devenit o prezență remarcată de fotoreporteri în Peluza
„Cătălin Hîldan“ (PCH). Ulterior,
pentru că apropiații încep să o certe părintește că „vede
doar Dinamo“, creează pagina de Facebook
„Fetele din PCH“, care ia amploare și se transformă într-un
adevărat fenomen.
În
cartea Mădălinei, „o carte despre fotbal și viață“,
se regăsesc foarte mulți dintre suporterii echipei care
stârnește de peste 75 de ani pasiuni. Cum au reușit să adune
primele obiecte, cum au pășit pentru prima dată pe stadion, prin
ce au trecut pentru a ajunge la jucători pentru o poză sau un
autograf, ce au simțit când, în 2022, Dinamo a retrogradat, cum
și-au dat toți banii
pe bilete pentru a preveni prăbușirea clubului și altele. O
lume văzută din interior, despre cum stadionul este un loc sigur
pentru fete, contrar a ceea ce se crede, despre coregrafiile de
poveste ale Peluzei „Cătălin Hîldan“,
remarcate de presa internațională, despre camaraderiile legate pe
stadion.
„Dinamo
– iubirea care nu se stinge“ este, de
asemenea, prețioasă pentru informațiile
colectate. Numele jucătorilor și antrenorilor care au marcat
istoria echipei în diverse perioade, momente memorabile, menționate
de presa vremii sau trăite alături de suporteri, cum erau
supranumiți jucătorii, cum s-au simțit pe viu experiențele
dureroase (Mădălina Dumitru povestește despre tragicul eveniment
al morții jucătorului Patrick Ekeng).
Jurnalul
de pe social media
Ea
spune că nu este nimic senzațional în drumul parcurs de
„fata din Călineștii Argeșului“, de la suporterul aproape
nelipsit de pe stadion (la meciurile de acasă) la autoarea primei
cărți despre viața de suporter. Demersul a venit firesc, după ce
Mădălina a făcut un obicei din a-și așterne
gândurile înainte de o partidă pe pagina proprie de
Facebook sau imediat după experiența de
pe stadion. „Cartea a fost o mare realizare pentru mine, sincer vă
spun. Am avut mare noroc cu Facebook. Eu acolo îmi notam tot și
acolo postam în ziua în care mă duceam la meci. Mai scriam
acolo câte un text după meci sau când
simțeam eu. Asta m-a ajutat foarte mult și cu datele exacte
– știți cum e, cu trecerea anilor le mai uităm. Pe cele
importante nu, dar anumite lucruri le mai uităm. Așadar,
pot spune că Facebook este cam primul meu jurnal“, a
dezvăluit Mădălina Dumitru, pentru
„Weekend Adevărul“.
A
început să scrie pe pagină din 2010, iar în octombrie anul trecut
și-a anunțat prietenii de pe Facebook că are de gând să scrie o
carte – o dorință la
care se gândea din copilărie, însă a fost nevoie să
prindă curaj. Lucrurile s-au derulat de atunci cu repeziciune. Un
suporter înfocat al lui Dinamo, George Nina Elian, a susținut-o în
acest demers și i-a corectat cartea, un alt dinamovist pursânge,
Emil Crăciunică, i-a prefațat-o, o prietenă din online, Maya Pop,
a realizat grafica copertei,
iar fotografia de pe copertă, care surprinde atât de fidel
trăirile Mădălinei, aparține regretatei
jurnaliste Teodora Maftei.
Chetă
pentru meciul din „Groapă“
A
copilărit într-o perioadă în care se vorbea foarte mult despre
fotbal și în care copiii se jucau mai mult pe
afară decât în fața calculatorului. Erau vremurile când
conexiunea la internet nu era chiar pentru orice buzunar, iar
apelurile telefonice erau scumpe – adolescenții aveau propriul cod
de comunicare prin „beepuri“. Ori de câte ori avea
ocazia, Mădălina se băga alături de băieți la o miuță sau la
un tenis de picior.
Fotografiile realizate de Teodora Maftei îi sunt foarte aproape de suflet Sursa FOTO: Fb/M. Dumitru
Mădălina
a avut de așteptat 13 ani pentru a ajunge pe stadion. În
tot acest timp, le-a ținut pumnii „câinilor
roșii“ din fața televizorului. A ales Dinamo când
era la școală și avea prea mulți colegi care țineau cu Steaua –
în plus, îi plăceau culorile clubului. N-a avut pe altcineva care
să îi insufle pasiunea pentru fotbal sau pentru Dinamo, mai ales că
în familia ei nu prea sunt microbiști. Bineînțeles, s-a lovit
mereu de întrebarea de ce nu a ales să țină cu o echipă locală,
în cazul acesta, cu FC Argeș, ea fiind de lângă Pitești. Simplu,
pentru că a auzit mai întâi de Dinamo și Steaua și a ales
Dinamo, explică dinamovista.
Pentru
prima prezență pe stadion îi mulțumește și astăzi verișorului
său care, deși nu are nicio treabă cu fotbalul, i-a convins pe
părinții Mădălinei să-i permită să meargă împreună la
București. În perioada respectivă, suporterii se organizau și
plăteau un maxi-taxi. Era un cost considerabil pentru un copil,
trebuia plătit șoferul și combustibilul și suporterii împărțeau
suma totală la numărul celor dispuși să facă deplasarea.
„Părinții mei nu sunt pasionați
de un sport anume, adică sunt singura din familie. Probabil și asta
a fost o barieră foarte importantă, fiind și fată. Știți care
era percepția «Unde te duci tu cu golanii ăia?».
Nu aveau de unde să știe cum e, nefiind niciodată pe
stadion. Mi-a fost foarte greu înțeleasă pasiunea. Verișorul meu
a făcut atunci un efort pentru mine, pentru că nici el și nici
prietenul lui nu erau cu fotbalul. Mi s-a părut un gest deosebit, de
asta i-am și menționat în carte și le mulțumesc mereu când am
ocazia. Astăzi, evident, părinții mei nu
mai au nimic de obiectat. Li se pare normal tot ceea ce fac pentru
club. Iar faptul că am scos cartea li se
pare extraordinar. Sunt chiar emoționați“, a dezvăluit Mădălina.
Pe membrii familiei nu a reușit nici între timp să-i ducă pe
stadion, dar are speranțe că va face asta cu nepotul, fiul surorii
sale, deocamdată prea mic pentru Peluza „Cătălin
Hîldan“, singurul loc în care Mădălina se simte în largul ei.
Cu fostul jucător dinamovist valentin Năstase FOTO: Fb/ Mădă Dumitru
După
experiența cu maxi-taxi, a continuat să ajungă la meciurile din
București cu un cuplu de prieteni care între timp s-au și
căsătorit. Ei ajung astăzi mai rar pe stadion, dar acea perioadă
a fost una memorabilă. Astăzi Mădălina merge chiar și singură,
cu mașina proprie. Se bucură de libertatea de a sta cât dorește
după meci, însă nebunia din urmă cu 10-12 ani s-a atenuat mult.
Trăiește emoțiile exploziv în timpul meciului, dar mult mai
„așezat“ după ce arbitrul a fluierat sfârșitul meciului.
„Înainte îmi doream foarte mult să rămân la poze cu
jucătorii. Și nu aveam cu cine. Toată lumea a doua zi merge la
muncă, nu vrea să fie obosit. Dar la mine nu mai conta că mă duc
la muncă, parcă nu mai simțeam oboseala, nu mai simțeam nimic.
Lucrurile s-au mai schimbat. Spuneam și în
carte că înainte trăiam meciurile altfel –
parcă fierbea sângele în mine. Când
știam că trebuie să merg la meci, nu
prea aveam poftă nici de mâncare. Mi se părea că timpul trece
foarte greu. Acum mă duc liniștită. Adrenalina este în peluză,
dar înainte și după nu mai sunt cum eram. Și nu că nu iubesc
clubul la fel, doar că au mai trecut niște ani. M-am maturizat,
mi-am împlinit cumva visul. Adică acum mi se pare ceva normal, nu mi se mai pare ceva imposibil să ajung la stadion“, a dezvăluit
microbista.
Alături de antrenorul Ioan Andone FOTO: FB/Mădă Dumitru
Pentru
că știe cât i-a fost de greu la vârsta lor, astăzi îi susține
atât cât poate pe tinerii care îi cer ajutorul să ajungă pe
stadion. „De fiecare dată când îmi scrie cineva, dacă pot să
ajut, să ofer un bilet sau o informație, o fac
cu mare drag, și asta mi-am și propus să fac tot timpul,
pentru că știu cât de greu am ajuns eu la stadion și ce dificil
mi-a fost. Oricine ar fi, chiar nu m-aș
uita și i-aș ajuta“, a adăugat suportera.
Pe
bancă, alături de Ioan Andone
Mădă
Dinamovista este cunoscută astăzi printre suporteri grație
interesului manifestat de fotoreporterii care surprind reacția celor
din tribune. Cum de fiecare dată este echipată ca la manual, atrage
și astăzi atenția. De-a lungul anilor s-a trezit nu o dată pe
prima pagină a publicațiilor sau în montaje video, ulterior
cunoscuții sesizându-i aparițiile. N-a cerut niciodată tratament
special, însă dorința ei de a ajunge în preajma „legendelor“
s-a împlinit cumva firesc. După un meci important, Ionel
Dănciulescu, la acel moment director al clubului, a venit între
suporteri și i-a înmânat un tricou. A stat alături de antrenorul
Ioan Andone pe banca de rezerve, un personaj misterios i-a lansat de
mai multe ori invitația de a vedea meciul de la tribuna VIP,
acceptând invitația în cele din urmă, dar nu la un meci al
„câinilor“, pentru că nu putea părăsi peluza, ci la un meci
al României.
Colecția
de fotografii de suflet, alături de foști jucători și antrenori
de la Dinamo, s-a îmbogățit de-a lungul anilor, multe dintre
acestea fiind redate la finalul cărții. Le consideră aparte pe
cele realizate de jurnalista Teodora Maftei, care a sfârșit tragic
în urma incendiului de la Colectiv, din urmă cu
aproape 10 ani.
Fotografia Teodorei Maftei a fost preluată pe coperta cărții Sursa FOTO: FB/Mădă Dumitru
Consideră că Teodora a reușit, ca nimeni
altcineva, să surprindă ceea ce trăiește cu adevărat când
reușește să-și susțină echipa pe stadion. „Ce trebuie oamenii
să afle este că lumea suporterilor nu este una
dură. E ceva plăcut, e ceva ce îți
crește adrenalina, dar îți crește adrenalina la modul frumos.
Datorită stadionului, am legat foarte
multe prietenii și, cu toate că nu pot să
zic că sunt prietenii mei la cataramă, de fiecare dată când vin
la meci mă întâlnesc cu aceleași persoane și
există respectul acesta între noi, fie că e fată, fie că
e băiat“, a descris Mădălina lumea aparte și prieteniile care
se leagă.
Memorabilia
Uitându-se
înapoi, își dă seama câte emoții extraordinare a trăit, cum se
bucura „pentru fiecare lucrușor cumpărat sau primit în dar“ în
culorile clubului, câtă fericire a simțit când și-a cumpărat
primul prosop din piața din Pitești (un prosop de baie, de care nu
avea voie să se atingă nimeni și pe care l-a ținut ani buni
împachetat și păzit ca un trofeu), cum a început să colecționeze
biletele (îi pare rău că astăzi se emit online, iar colecționarii
nu mai au șansa să le păstreze), cât de greu le-a fost în
pandemie, când o vreme nu au mai putut ajunge pe stadion.
De la Ionel Dănciulescu a primit primul tricou FOTO: arhiva Mădălian Dumitru
Printre
cele mai triste momente a fost cel din 2022, când echipa a
retrogradat în Liga II. „Când am ajuns
acasă, nu m-a luat somnul, deși a doua zi mă duceam la serviciu.
Am stat și am scris un text. Nu puteam să dorm dacă nu puneam
textul acela pe Facebook. Și țin minte că toată lumea l-a
distribuit. Mulți mi-au cerut voie să-l preia. S-au regăsit în ce
am scris eu acolo. Era perioada când mai făceam câte un text
și mulți spuneau că se regăsesc. Și asta îmi plăcea.
Deși nu scriam foarte des, dar când o făceam
parcă veneau din altă galaxie cuvintele“ , a mai spus autoarea.
La lansarea cărții „Dinamo – iubirea care nu se stinge” FOTO: arhiva Mădălina Dumitru
Astăzi, cititorii Mădălinei au ocazia să țină în mână cartea
în care ea își povestește experiența. Momentul lansării a fost
unul cu adevărat special. Clubul i-a permis să o lanseze la Muzeul
Dinamo, astfel oferindu-le participanților, fani Dinamo sau doar
fani Mădă Dinamovista, o experiență aparte.
Mădălina
Dumitru menționează la finalul cărții că este o tânără
normală, care are și alte pasiuni, care călătorește, care
iubește plimbările pe jos, care citește, care și practică
sportul. „Îmi place să cunosc oameni și să comunic cu ei, sunt
sinceră și foarte directă. Deci, nu, nu mănânc doar Dinamo pe
pâine, uneori mai mănânc și simplu. Mădă Dinamovista există și
în afara stadionului!“, scrie autoarea.
