2 mai: Lovitura de stat dată de Alexandru Ioan Cuza în 1864, prin care domnitorul și-a consolidat puterea în detrimentul legislativului

Pe 2 mai, în 1519, a murit celebrul pictor, sculptor și inventator renascentist Leonardo da Vinci. În aceeași zi, dar câteva sute de ani mai târziu, s-au născut istoricul şi arheologul Ioan Andrieşescu și creatoarea de modă Donatella Versace. Tot într-o zi de 2 mai a avut loc și lovitura de stat dată de Alexandru Ioan Cuza, prin care domnitorul și-a consolidat puterea în detrimentul legislativului.

Alexandru Ioan Cuza, portret de Carol Popp de Szathmary. FOTO © Wikimedia Commons

1519: A murit pictorul și omul de ştiinţă al Renaşterii Leonardo da Vinci

Leonardo Da Vinci, cunoscut în istoria umanităţii drept unul dintre cei mai mari artişti renascentişti, a venit pe lume la 15 aprilie 1452, în regiunea
Toscana.

Și-a început activitatea  ca ucenic, lucrând timp de nouă ani în atelierul lui Andrea del Verrocchio, un renumit sculptor, pictor
şi manufacturier, importantă figură în istoria mondială a artei.

Aici a avut șansa să
lucreze cu artişti precum Sandro Botticelli, alături de alți ucenici, precum Domenico Ghirlandaio, Pietro Perugino şi Lorenzo di Credi.

Și-a dezvoltat îndemânarea în ce priveşte desenul,
pictura şi sculptura, iar în timp ce lucra în jurul
atelierului și-a aprofundat cunoştinţele în domenii precum
mecanica, metalurgia, tâmplăria, proiectele arhitecturale şi
chimia.

Pe la jumătatea anilor de studiu,  în 1473, când încă se afla sub
coordonarea lui Verrocchio, a definitivat pictura la Santa Maria
della Neve. Este una dintre primele sale lucrări. Desenele aveau să
devină o parte esenţială a operei sale, atribuind teme variate
acestora, de la invenţii în domeniul tehnicii, la explorarea
corpului uman sau peisaje.

Colaborarea sa cu Verrocchio, până în 1476, se remarcă în
picturile şi desenele sale din acea perioadă, fiind evidente
anumite elemente distincte, precum vitalitatea remarcabilă şi
precizia anatomică.

Perioada de activitate depusă între anii 1477-1499 avea să
contribuie la îmbogăţirea operei sale, lăsată moştenire
istoriei universale. Similar contemporanilor săi, s-a concentrat pe
subiecte religioase, însă a dat curs cererilor de realizare a
portretelor. Astfel au apărut „Ginevra de Benci”, „Benois
Madonna”, „Adoraţia Magilor” (aceasta a rămas neterminată şi
se afl ă la Galeriile Uffizzi din Florenţa, potrivit www.artsy.
net.), „Sfântul Ieronim în Sălbăticie” (fiind nedefi
nitivată).

Realizările sale purtau o însemnătate aparte, din punct de vedere
istoric, iar prin calitatea inovaţiilor incluse transmiteau
unicitate în cadrul convenţiilor de artă specifi ce anilor 1840.
Opera sa, „Fecioara cu Pruncul”, a rămas nedefinitivată,
acceptând oferta ducelui de Milano să devină rezident la curtea
acestuia.

În perioada petrecută la Milano, a realizat pictura „Fecioara între
stânci”, datată 1483, utilizând într-o simbioză aparte tehnici
clasice şi neconvenţionale, impregnând într-o semnătură proprie
tehnica „sfumato”, creionând diferitele elemente distincte cu o
pronunţare profundă, generând o perspectivă similară unui efect
de fum.
Tehnica avea să fie îmbunătăţită în operele următoare.

„Cina cea de taină” FOTO Shutterstock

A folosit pictura pe bază de ulei pentru a-l zugrăvi în „Cina cea de Taină” pe Mântuitorul înconjurat de apostoli, întrucât tehnica sa proprie pe
bază de apă nu-i permitea să obţină efectul „sfumato”. 

Pânza lui Leonardo Da Vinci încadrată temei „Cina cea de taină”,
aflată în prezent la Muzeul Louvre, reprezintă în mare parte o
reproducere a frescei detaliate. Incursiunea militară franceză
asupra oraşului Milano, în 1500, l-a determinat să revină, prin
Veneţia şi Mantua, acasă, la Florenţa.

În această perioadă, 1500-1519, impresionând prin inovaţiile
sale în artă, a realizat un număr semnificativ de picturi
comparativ cu anii anteriori. Îmbunătăţindu-şi tehnica, a pictat
„Fecioara cu pruncul şi Sfânta Ana”.

La rugămintea lui Francesco del Giocondo de a  realizeza un portret al soţiei sale, a reuşit una dintre cele mai
cunoscute capodopere ale Renaşterii şi ale umanităţii „Mona
Lisa”. O serie de istorici, specializaţi în opera marelui artist,
apreciază că munca lui Da Vinci pentru realizarea picturii „Mona
Lisa” ar fi început în jurul anului 1503.

Ducele de Milano i-a cerut să realizeze, pe lângă sculpturi,
picturi şi fresce, şi proiecte de arme, maşinării şi alte
proiecte arhitecturale.

Între 1485 şi 1490, Leonardo a conceput numeroase studii pe
diferite subiecte, incluzând fizica, geometria, mecanica,
construcţiile publice, canale (baraje, îndiguiri, pod mobil) şi
arhitectura, tematici despre natură, maşinării zburătoare.

Studiile sale din această perioadă au abordat proiecte de arme
avansate pentru acea epocă, inclusiv un tanc, arbaletă uriaşă şi
alte vehicule destinate confruntărilor militare terestre sau un
dispozitiv subacvatic asemănător principiilor unui submarin, costum
de scufundări, o paraşută similară principiului folosit astăzi
în aviaţie.

Totodată, a reuşit prima sa lucrare destinată studiului
anatomiei. Atelierul său din Milano reunea mulţi ucenici şi
studenţi care făceau practică în diverse domenii ale artei. Una
dintre cele mai cunoscute pânze ale lui Da Vinci, „Salvator
Mundi”, care înfăţişează imaginea Mântuitorului dând
binecuvântarea sa lumii întregi, a fost vândută, la licitaţie,
în noiembrie 2017, de Casa de licitaţii Christie’s din New York
pentru suma record destinată unei picturi, de 450,3 milioane de
dolari, conform https://news.artnet.com.

Da Vinci a murit la 2 mai 1519, la 67 de ani, în Cloux, zona de
centru-vest a Franţei. A fost înmormântat la o biserică din
apropierea locului decesului, care, ulterior, avea să fi e distrusă
în timpul confruntărilor Revoluţiei Franceze.

1848: Întrunirea conducătorilor Revoluţiei Române din
Transilvania

În preajma Adunării Naționale de la Blaj din 1848, românii din
Transilvania se strângeau în catedrala orașului pentru a stabili
direcția acestei adunări de o importanță majoră. În centrul
discuțiilor se afla Simion Bărnuțiu, ale cărui cuvinte au pus
bazele unui concept esențial pentru comunitatea românească:
afirmarea națiunii române ca entitate politică autonomă.

Deschisă la 3/15 mai 1848, Adunarea Națională a fost un
moment monumental, cu sute de mii de oameni strânși pe Câmpia
Libertății din Blaj, aducându-și contribuția la istoria
națională. Episcopii Andrei Șaguna și Ioan Lemeni au fost aleși
președinți, iar Simion Bărnuțiu și George Barițiu,
vicepreședinți.

Adunarea a
exprimat în mod clar, prin adoptarea programului revoluției din Transilvania, revendicările fundamentale ale românilor:
reprezentare în Dietă, utilizarea limbii române în administrație,
desființarea iobăgiei și multe altele. Aceste revendicări au fost
consolidate prin jurământul prestat în masă, sub privirile
episcopilor și a clericilor, conferind un caracter solemn întregii
proceduri.

Deși cererile adunării nu au fost imediat acceptate,
evenimentul a avut un impact profund asupra conștiinței naționale
și a consolidat dorința de unire a românilor într-un singur stat.
Adunarea de la Blaj a fost, așadar, o piatră de temelie a luptei
pentru libertate și unitate națională.

1864: Lovitura de stat dată de Alexandru Ioan Cuza

Pe 2 mai 1864, în Principatele Unite ale Țării Românești și
Moldovei, a avut loc o lovitură de stat de o importanță crucială
în istoria României moderne.

Momentul a însemnat schimbarea puterii în
stat prin dizolvarea Adunării Legiuitoare și instaurarea unui nou
regim condus de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Începuturile acestei lovituri de stat au fost marcate de instabilitatea generată de problemele agrare. Răscoalele țărănești și tensiunile sociale legate de distribuția terenurilor au alimentat un climat de criză.

În pofida eforturilor lui Cuza de a promova reforme agrare pentru
îmbunătățirea situației, opoziția din Adunarea Legiuitoare
formată în principal din boieri a împiedicat adoptarea acestor
măsuri.

Pe fondul acestor tensiuni, domnitorul a decis să intervină
direct, dizolvând Adunarea Legiuitoare pe 2 mai 1864. Prin
promulgarea unei noi constituții, cunoscută sub numele de Statutul
Dezvoltător al Convenției de la Paris și a unei legi electorale
care extindea dreptul de vot. Cuza și-a consolidat puterea în
detrimentul legislativului.

Odată cu alegerile ulterioare au ajuns la putere susținătorii domnitorului,
iar acest lucru a permis realizarea unor reforme necesare.

Totuși, reacțiile internaționale nu au fost favorabile.
Acțiunile lui Cuza au fost condamnate de către diverse state
europene, considerându-le o lovitură de stat. Tensiunile s-au
accentuat, iar domnitorul a fost acuzat de încălcarea prevederilor
Convenției de la Paris din 1858.

Dorind să aplaneze conflictul și să restabilească relațiile externe,
Cuza a efectuat o serie de negocieri la Constantinopol, obținând o
mai mare autonomie pentru Principate și recunoașterea dreptului de
a decide în chestiuni interne.

Totuși, tensiunile politice și sociale nu au fost
rezolvate pe termen lung. În 1866, o coaliție de boieri nemulțumiți
a organizat o nouă lovitură de stat, aducându-l pe tron pe Carol I
și marcând o nouă etapă în evoluția politică a României.

1888: S-a născut istoricul şi arheologul Ioan Andrieşescu

Ion Andrieșescu, căruia istoria îi recunoaște o contribuție remarcabilă în domeniul
arheologiei românești, a venit pe lume la Iași.

Aabsolvit Liceul Național din Iași în 1906 și și-a
continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie din același
oraș. A obținut titlul de doctor în istorie la Iași în 1912, iar
apoi și-a continuat formarea la Berlin și Viena, specializându-se
în istorie antică și preistorie.

A călătorit în numeroase
țări pentru cercetare, inclusiv Grecia, Italia, Suedia, Danemarca
și Franța. În 1920, a obținut titlul de doctor docent în istorie
și a ocupat diverse poziții în domeniul educației și cercetării,
de la profesor secundar la conferențiar și apoi profesor
universitar la Facultatea de Istorie a Universității București.

Ioan Andrieșescu a fost și unul dintre fondatorii școlii arheologice
românești, lucrând îndeaproape cu Vasile Pârvan. Astfel, a
contribuit la dezvoltarea unei noi specialități în istoriografia
română.

De asemenea, a fost
implicat în numeroase proiecte și instituții importante în
domeniul arheologiei și istoriei artei. A fost director al Muzeului
Național de Antichități din București și a contribuit la
fondarea Institutului de Istoria Artei. De asemenea, a fost membru al
Comisiei monumentelor istorice, al Institutului arheologic german și
al Societății Anticarilor din Londra.

Recunoașterea sa în domeniul arheologiei și al cercetării a fost
confirmată de alegerea sa ca membru corespondent al Academiei Române
în 1928. Ioan Andrieșescu a primit și decorația Semnul Onorific
„Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” în 1941.

Ioan Andrieșescu a murit pe 17 decembrie 1944, la vârsta de 56 de ani, la
București.

1946: S-a născut publicistul, graficianul şi caricaturistul Octavian Andronic (Ando), 

Octavian Andronic s-a născut în Sânnicolau Mare, județul Timiș. A urmat studii la
Facultatea de Filologie din cadrul Universității București,
absolvind în anul 1969.

În jurnalism a debutat la ziarul „Informația
Bucureștiului”, unde a lucrat timp de douăzeci de ani.

Pe 22 decembrie 1989,
Octavian Andronic a fost fondatorul ziarului Libertatea, devenind
ulterior redactor-șef și director al acestuia până în 1998. A
avut un rol semnificativ în consolidarea și dezvoltarea acestui
ziar de referință.

Mai apoi, Andronic a condus proiectul ziarului „Informația de
prânz” la grupul MediaPro și a ocupat funcția de director
general adjunct al postului Tele7abc în perioada 2000-2001. Din anul
2002, el a fost la conducerea Agenției de presă Amos News, pe care
a fondat-o.

În anul 2006, Octavian Andronic a vândut Amos News trustului de
presă Intact, marcând o altă etapă importantă în cariera sa
jurnalistică. Tot în acea perioadă, el a fost numit director
executiv al ziarului Cronica Română, însă a fost destituit în
septembrie 2006 din cauza unor acuzații de lipsă de echidistanță
manifestată într-un articol.

Andronic a moderat și un talk-show la canalul SENSO TV între 2005 și 2006. De-a
lungul carierei sale, a publicat mai multe lucrări importante,
printre care se numără dicționare politice și cronologii
comentate ale evenimentelor din anii 2000 și 2001.

Octavian Andronic a murit pe 11 decembrie 2020, în București.

1955: S-a născut creatoarea de modă Donatella Versace 

Donatella Versace a urmat cursurile Universității din Florența și s-a alăturat lui Gianni Versace, care pusese bazele casei de modă, având de gând să lucreze în departamentul de relații publice.   

Donatella Versace s-a născut la 2 mai 1955. Foto: Profimedia (Arhivă)

După moartea celebrului designer, Donatella Versace a preluat funcția de director artistic al casei de modă.

Creatoarea de modă a fost căsătorită cu Paul Beck și au doi copii: Allegra și Daniel Versace. De asemenea, între 2004-2005 a fost căsătorită și cu Manuel Dallori. 

2 mai 1975: S-a născut fostul fotbalist David Beckham 

David Beckham avea 13 ani când s-a înscris la școala de fotbal a lui Manchester United. 

În 1991, a încheiat un contract cu juniorii clubului. Patru ani mai târziu a debutat într-o partidă împotriva lui Brighton & Hove Albion. 

David Beckham s-a născut la 2 mai 1975. FOTO Shutterstock

Celebrul fotbalist a jucat din anul 1992 până în 2003 pentru Manchester United. Ulterior și-a continuat cariera la Real Madrid, Los Angeles Galaxy, A.C. Milan şi Paris Saint-Germain. Acesta este căsătorit cu fosta membră a formației pop Spice Girls, Victoria Beckham.  

David Beckham s-a retras din fotbal în anul 2013. 

1981: S-a născut actrița Maria Dinulescu

Maria Dinulescu s-a născut la Ploiești. A urmat cursurile Universității Naționale
de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București,
absolvind Facultatea de Teatru, Secția Actorie, în clasa
profesorilor Sanda Manu și Ion Cojar.

A avut o carieră prolifică, marcând prezența în
numeroase producții cinematografice de succes. Printre filmele în
care a jucat se numără „California Dreamin’” și „Poveste
de la scara C” ale regizorului Cristian Nemescu, „Trafic” al
lui Cătălin Mitulescu și „Pescuit sportiv” al lui Adrian
Sitaru. Pentru rolul din acest ultim film, Maria Dinulescu a câștigat
premiul de Cea mai bună actriță la Festivalul de la Buenos Aires.

Maria Dinulescu a avut
apariții remarcabile în „Dublu”, „#Selfie 69”, „Far from here”, „În derivă”
și multe altele.

Actrița a fost recompensată cu
mai multe premii pentru interpretările sale impresionante, printre
care se numără premiul pentru Cea mai bună actriță pentru rolul
din filmul „Pescuit sportiv” în 2007 și alte distincții la
festivalurile de la Salonic și Buenos Aires.

În 2021, actrița a luat decizia de a se muta în Dubai, unde și-a început o nouă activitate în domeniul imobiliar, concentrându-se pe vânzarea de proprietăți.

1995: Ziua Înălţării Domnului, declarată „Ziua Eroilor”

Parlamentul a adoptat o hotărâre conform căreia ziua Înălţării
Domnului este declarată „Ziua Eroilor”, în care se omagiază
jertfa celor căzuţi în luptă, pentru libertate şi independenţa
poporului român.

2 mai 2008: Ciclonul Nargis a devastat Myanmar. Peste 138.000 de persoane au murit  

Ciclonul Nargis, care s-a abătut asupra Myanmar pe 2 mai 2008, a provocat moartea a peste 138.000 de persoane. Aproape 80.000 de oameni au murit în orașul Labutta

Ciclonul Nargis a provocat și pagube materiale uriașe. Potrivit ONU, 800.000 de locuințe au fost distruse.

2 mai 2011: A fost ucis Osama bin Laden, șeful grupării teroriste „Al Qaeda”

Născut la 10 martie 1957, Osama bin Laden este personajul care a înființat organizația teroristă Al-Qaeda, învinuit că a orchestrat numeroase atacuri, inclusiv cel asupra SUA. 

Este și motivul pentru care a fost inclus pe lista celor mai căutați infractori din lume până în anul 2011.

Pe 2 mai, în același an, a fost ucis de o unitate a forțelor speciale americane, în timpul unui bombardament fulger asupra locuinței sale din Pakistan. 

2019: A murit actrița Ilinca Tomoroveanu

Ilinca Tomoroveanu, nepoata lui Octavian Goga, s-a născut în Bucureşti.

Aabsolvit, în 1964, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografi
că Bucureşti, la clasa profesorului Costache Antoniu, asistent Ion Cojar,
potrivit site-ului TNB.

A debutat în 1965 pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu rolul Cristina din „Moartea unui artist” de Horia Lovinescu (r. Horea Popescu).

A jucat, printre altele, în: „Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea (r. Sică
Alexandrescu şi Marietta Sadova, 1967), „Al patrulea anotimp” de
Horia Lovinescu (r. Mihai Berechet, 1969), „Să nu-ţi faci
prăvălie cu scară” de Eugen Barbu (r. Sanda Manu, 1971), „Dulcea
pasăre a tinereţii” de Tennessee Williams (r. Mihai Berechet,
1972), „Cyrano de Bergerac” de Edmond Rostand (r. N.Al. Toscani,
1977), „Generoasa fundaţie” de Antonio Buero Vallejo (r. Horea
Popescu, 1978), „Cavoul de familie” de Pierre Chesnot (r. Sanda
Manu, 1980), „Jocul ielelor” de Camil Petrescu (r. Sanda Manu,
1986), „Trilogia antică” după Euripide şi Sofocle (r. Andrei
Şerban, 1990), „Strigoii” de Henrik Ibsen (r. Nicolae Scarlat,
1998), „Cadavrul viu” de Lev N. Tolstoi (r. Gelu Colceag, 2001),
„Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec (r. Cristian Ioan, 2003),
„Jocul ielelor” de Camil Petrescu (r. Claudiu Goga, 2007),
„Avalanşa” de Tuncer Cücenoglu (r. Radu Afrim, 2010).

A avut distribuții într-o serie de filme, între care amintim:
„Mândrie” (r. M. Teodorescu, 1960), „Dragoste lungă de-o
seară” (r. Horea Popescu, 1963), „La porţile pământului”
(r. Geo Saizescu, 1965), „Castelanii” (r. Gheorghe Turcu, 1966),
„Frumoasele vacanţe” (r. Karoly Makk, 1967), „Războiul
domniţelor” (r. Virgil Calotescu, 1969), „De-aş fi Peter Pan” (r. Gheorghe Naghi, 1991),
potrivit volumului „1234 cineaşti români” (Ed. Ştiinţifi că,
Bucureşti, 1996).

Ilinca Tomoroveanu a jucat şi în piese de teatru
pentru televiziune, precum „Ochii care nu se văd” (r. Dan
Necşulea), „Hernani” de Victor Hugo (r. Cornel Popa), „Gaiţele”
de Alexandru Kiriţescu (r. Matei Alexandru) sau „Titanic vals”
de Tudor Muşatescu (r. Horea Popescu).

A fost prezentă în numeroase spectacole de poezie, iar în multe
dintre filmele artistice, spectacolele de teatru sau în cele de
teatru de televiziune a jucat alături de soţul său, actorul Traian
Stănescu. .

A fost director adjunct artistic al Teatrului Naţional Bucureşti (din 2005), preşedintă de onoare a Fundaţiei Culturale „Zilele Octavian Goga” (din 1999), membră a UNITER (din 1990), membră a Senatului UNITER (din 1998), membră a UCIN (din 1980), potrivit site-ului TNB. A fost distinsă, în 2004, cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, iar în 2000 a primit medalia comemorativă „Mihai Eminescu”

Pe 26 octombrie 2012 a primit titlul de Cavaler al
Ordinului Artelor şi Literelor, una dintre cele mai înalte
distincţii acordate de Ministerul Culturii din Franţa.

Ilinca Tomoroveanu a murit la 2
mai 2019 şi a fost înmormântată la Cimitirul Bellu din Bucureşti.