Regizorul Alexandru Grecu: „Ca regizor, am o singură misiune, aceea de a crea un dialog viu cu spectatorul”
Alexandru Grecu este președinte al UNITEM, fondator, director al Teatrului Național „Satiricus Ion Luca Caragiale”, actor, scenarist, profesor de teatru și regizorul spectacolului ”Cerere în căsătorie” de Cehov, o nouă producţie a Teatrului Stela Popescu, ce va avea premiera pe 25 şi 26 aprilie, pe scena de la Teatrul Excelsior din București. Spectacolul îmbină ingenios două dintre cele mai cunoscute piese într-un act semnate de Anton Pavlovici Cehov – Ursul și Cerere în căsătorie – într-o montare creativă semnată de regizorul Alexandru Grecu.
Alexandru Grecu
Un interviu de Oltea
Şerban-Pârâu
O.S.P: Colaborarea dintre Teatrul Naţional „Satiricus Ion Luca Caragiale” din
Chișinău și Teatrul Stela Popescu din București a devenit tot mai strânsă în
ultima perioadă. Cum a început acest parteneriat și ce v-a atras cel mai mult
la această colaborare?
A.G: Cel mai mult m-a atras deschiderea, în primul rând, a
Teatrului Stela Popescu, care spre deosebire de multe teatre din România, este
un teatru mult mai interesat de viaţa culturală din Republica Moldova din
punctul meu de vedere și cred că asta se datorează și lui Cristian Șofron, care
vede puțin altfel importanța teatrului pentru spectatori. Cultura a jucat
permanent un rol foarte important în dezvoltarea societății, în schimbarea
mentalităților indivizilor și, prin teatru, prin literatură, civilizația a
progresat. Și pentru că discutăm în această primăvară, dacă avem astăzi un
altfel de alegător – mă adresez politicienilor acum – în primul rând se
datorează literaturii și teatrului. Misiunea pe care o avem noi, zi de zi, în
discuții directe cu spectatorul, prin promovarea anumitor spectacole, prin
formarea unei politici corecte în repertoriu, este foarte importantă pentru
schimbarea mentalității societății.
Nu sunt adeptul conceptului ”artă
pentru artă”
Teatrul a apărut pentru societate, pentru oameni și el nu
poate exista în afara societății. Nu sunt adeptul conceptului ”artă pentru
artă”. Ştiu că este la modă acum, dar eu cred că misiunea teatrului este alta.
Încă din Grecia Antică, când apărea o problemă, se scria o piesă și se monta
acel spectacol cu un singur scop: de a vorbi despre problema societății din
Atena. Iată că de atunci până astăzi teatrul nu și-a schimbat funcția și poate
de aceea teatrul rămâne valabil și peste 30 și peste 1000 de secole.
Dar să mă întorc la relația noastră cu Teatrul Stela Popescu:
au avut loc două premiere, am montat eu spectacolul ”Hoţul din pendulă” al lui
Dario Fo la București și Cristian Șofron un Titanic
Vals al lui Mușatescu la Chișinău – două spectacole în care noi, regizorii,
am făcut practic cunoștință cu trupele. Apoi, am decis ca în al doilea proiect
să facem un spectacol comun, fiindcă scopul nostru a fost să dăm un semnal
politicienilor și guvernanților că două țări românești trebuie, până la urmă,
să fie o țară, cel puțin, dacă nu din punct de vedere politic – pentru că
geografic deja suntem – cel puțin prin cultură. Și noi am reușit, cu
spectacolul …Escu.
O.S.P. Vorbeați despre alegători și despre ce este la modă. Într-adevăr,
”…Escu” este realizat în regie comună, chiar cu Cristian Șofron.
A.G: Împreună cu Cristian am reușit să montăm cu două trupe, producând
un spectacol în care actorii nu numai că au comunicat în scenă, dar au
comunicat și individual, personal. Și dacă astăzi vorbim despre Teatrul Stela
Popescu și Teatrul ”Satiricus”, dintr-n punct de vedere putem spune că este un
singur teatru românesc, care s-a… contopit în urma acestui minunat spectacol ”…Escu”.
Acest spectacol este valabil pentru
întreaga clasă politică din lume
O.S.P.: Acest minunat spectacol vorbește despre alegătorul român, da, iată că
este nu numai un text clasic, ci este un text la modă. Cum percepe publicul din
Republica Moldova această actualitate a textului din ”…Escu”. Dar cel din
România?
A.G.: Să ştiți că piesa este genială, clasică și ea poate fi
jucată și montată și la Paris, și la Londra, și la Berlin, și la New York,
Washington, nu se schimbă nimic. Acest spectacol este valabil pentru întreaga
clasă politică din lume. Mușatescu a atins o problemă extraordinară, despre politicianul
care pune în faţă scopurile personale, care sunt permanent mai presus decât
scopurile și idealurile unei societăți, care exploatează la maximum aspirațiile
cetățenilor societății în scopuri personale. Iată de ce în text acest
cameleonism al politicienilor, aceste trișări, aceste scheme dubioase după care
se conduc se transformă în ”religia politicianului”. De aceea eu cred că acest
spectacol este actual și se joacă cu sala arhiplină și la Chișinău și la
București. Am văzut pe viu aceste reacții. Am adus în sală la Chișinău zeci de
politicieni care au spus, “e perfect” și, exact aşa au spus şi la București,
ceea ce ne bucură. Spectacolul a avut și are un impact enorm asupra
spectatorului și aici mă întorc la scopul pe care ni l-am propus noi şi care a
fost atins. Am reușit să producem un spectacol, un spectacol șoc, un spectacol
care deranjează clasa politică atât din România cât și din Moldova, dar și un
spectacol care este foarte necesar pentru aceste timpuri tulburi prin care trec
și România și Moldova.
Să vorbim în primul rând despre om,
despre importanța vieții
O.S.P: Ne aflăm în zilele de pregătire a premierei
de la Teatrul Stela Popescu, care va avea loc pe 25 şi 26 aprilie, la sediul
Teatrului Excelsior din București. ”Cereri în căsătorie” de Cehov – de ce ați
ales acest text?
A.G.: În această lume tulbure – poate nu cea mai bună perioadă
prin care trec, nu numai România și Republica Moldova, ci întreaga Europă și
întreaga lume – am zis că spectatorul mai are nevoie și de un spectacol în care
să se vorbească despre alte valori. Și, mai bine ca Cehov, în perioada aceasta
tristă, nimeni nu poate vorbi. Fiindcă Cehov face parte dintre dramaturgii care
încearcă să aducă în scenă frumosul, încearcă să aducă în scenă bunătatea,
încearcă să aducă în scenă relațiile umane care sunt mult mai importante decât
relațiile dintre politicieni și societate. Așadar, am zis ”hai să încercăm să
dăm și o doză de dragoste, de relații foarte… omenești, să vorbim în primul
rând despre om, despre importanța vieții”. Iar viața vine din dragoste. De
fapt, sunt două cereri în căsătorie, este vorba de nuvela, de vodevilul Cerere în căsătorie al lui Cehov și despre
o a doua piesă, Ursul, care este tot
o cerere în căsătorie. De aceea le-am numit noi… Cereri în căsătorie, fiindcă, de fapt, sunt două piese într-un
spectacol, spectatorul are posibilitatea să vadă două piese concomitent în
desfășurare. Sunt două texte foarte importante, aș spune, pentru actori, sunt piese
pe care eu le-aș recomanda și pedagogilor, pe care chiar eu le folosesc mult în
educația tinerei generații de actori. Aceste piese, Cerere în căsătorie, Ursul, Nunta dau posibilitatea actorilor să-și
arate toate valențele lor actoricești. Sunt foarte multe treceri, practic
fiecare scenă, fiecare replică este importantă presupune o trecere de la un
sentiment la altul, de la o stare la alta. Practic, jucând în Ursul sau jucând în Cerere în Căsătorie, ai impresia că treci prin tot cursul de
actorie din cei patru ani la facultate.
O.S.P: Cum vă înțelegeți cu actorii Teatrului Stela
Popescu pentru că această montare, care va veni în fața publicului pe 25
aprilie, este făcută exclusiv cu actorii Teatrului Stela Popescu.
A.G.: Sunt la a treia colaborare cu ei. Aici sunt actori foarte
buni, profesioniști, care nu doar bifează prezența la repetiții sau în teatru,
actori care vor să muncească și am ales Cehov fiindcă vreau să remarc că Cehov
este foarte mult exploatat, dar foarte puțin înțeles la propriu în România.
Cehov, ca și Caragiale, nu are niciun cuvânt în plus, nicio remarcă, de aceea,
această experiență pentru actorii de la Teatrul Stela Popescu este foarte
importantă. Cehov e cel mai simplu autor care are acces total la orice
spectator, fiindcă el spune povești de dragoste, povești de vieți omenești
foarte profunde, foarte realiste. Să nu uităm că Cehov, împreună cu
Stanislavski, sunt promotorii teatrului firesc, au adus realismul și firescul
în teatru, au alungat teatralitatea, au alungat așa zisul teatru fals… Iată de
ce îmi doresc ca acest spectacol să fie și o școală pentru actorii mei, fiindcă
sunt ai mei și îi iubesc foarte mult pe cei de la Teatrul Stela Popescu, ca și pe
cei de la ”Satiricus”, așa cum Cristi Șofron îi iubește pe actorii mei și pe ai
lui de la Stela Popescu. De fapt, noi nici nu mai facem diferență și asta este
foarte important.
O.S.P: Sperăm că va avea mare succes în România
această montare pentru că dacă este într-adevăr una pentru public, clară și
limpede, cu siguranță așa se va întâmpla. Vorbeați de Cristian Șofron, în vară
ar trebui să monteze Ultima oră de Mihail Sebastian la Teatrul ”Satiricus”,
acesta ar fi noul reper al stagiunii și al colaborării dumneavoastră?
A.G.: Misiunea lui Cristi Șofron, ca și a altor regizori care vin
din România în Republica Moldova, este de a promova dramaturgia românească, de
a promova valorile românești. Basarabia are nevoie de piese românești, de
spectacole românești și Cristi cunoaște foarte bine acest domeniu, cunoaște
foarte bine dramaturgia românească și Ultima
oră al lui Sebastian vine foarte bine acum, de altfel cum s-a produs și Titanic vals al lui Mușatescu, care se
joacă cu sălile arhipline și este foarte apreciată.
Până la urmă, teatrul aparține
spectatorului
Cristi Şofron este un artist foarte migălos, foarte exigent
și actorilor mei le place să muncească cu el, fiindcă lucrează în detaliu la
fiecare personaj, la fiecare replică și este îndrăgostit de teatrul clasic. Şi
el, ca regizor, montează în acel stil clasic de care avem nevoie atât de mult,
pentru că oamenii au nevoie de spectacole normale, firești, în care să fie
sentimentul – sentiment, dacă plângem, plângem, dacă râdem, râdem.
Până la urmă, teatrul aparține spectatorului. Fac parte din
regizorii care cred că trebuie să monteze pentru spectator. Nu vreau să montez
pentru critici, nu vreau să montez să-i uimesc pe colegii mei, am o singură
misiune, aceea de a duce un dialog viu cu spectatorul și acesta apreciază. Nu
în zadar vreau să remarc că Teatrul Național ”Satiricus” este unicul teatru în
care biletele se vând ca pâinea caldă, în care sunt sălile arhipline și
epuizarea biletelor are loc în primele trei zile odată anunțate. Aceasta
demonstrează că avem spectacole de succes, spectacole bune, spectacole în care
spectatorul se simte confortabil. La fiecare spectacol trebuie să existe
momentul de catharsis al fiecărui individ care vine la spectacol. Dacă s-a
produs aceasta, teatrul a reușit. Înseamnă că teatrul și-a îndeplinit misiunea.
O.S.P: În toamnă urmează să vă întâlniți cu ambele
trupe la Ziua Teatrelor Gemene, corect? Despre ce este vorba în acest proiect?
A.G.: Este vorba despre două mini-stagiuni în care Teatrul Stela
Popescu va veni cu mai multe spectacole şi vor juca aproape o săptămână la noi
și noi exact așa vom veni apoi la București și timp de o săptămână vom juca mai
multe spectacole ale noastre, diferite ca gen, diferite ca stil. Cred că cel
mai mult câștigă spectatorul și actorii din acest proiect. Fiindcă, în primul
rând, actorii mei vor avea ocazia să întâlnească un alt spectator, diferit de
cel cu care sunt învățați la Chișinău și care îi iubeşte necondiționat, exact
așa cum se va întâmpla și cu actorii din București. De asemenea, foarte mult
vor câștiga spectatorii de la Chișinău, fiindcă, ce înseamnă o săptămână de
teatru bucureștean la Chișinău? Asta înseamnă că spectatorul din Chișinău, timp
de o săptămână, se va afla, practic, în București.
O.S.P: Și cum faceți minunea să finanțați aceste
proiecte?
A.G.: Încăpățânarea lui Cristi Şofron și a mea de a aduce aceste
proiecte sunt extraordinar de mari și nu știu dacă politicienii sau guvernanții
înțeleg acest gest al nostru și această luptă, dar sper eu că mai devreme sau
mai târziu vor înțelege efortul pe care îl facem noi cu lipsă de fonduri, lipsă
de finanțare sau cu întârziere de finanțare. De fapt, din colaborarea celor
două teatre, politicienii au mult de câștigat, pentru că astfel de colaborări
cresc apropierea Basarabiei de România prin spectacole, prin literatură, prin
pictură, prin concerte, prin muzică. Ceea ce s-a produs între Stela Popescu și
”Satiricus” este unicat. Nu a existat, nu există în România o asemenea
colaborare.
O.S.P: Am înţeles că v-aţi adresat
pentru susținere Departamentului pentru
Românii din Republica Moldova, atât pentru Zilele Teatrelor Gemene, și pentru
Ultima oră.
A.G.: Eu vreau să remarc că, din toate instituțiile abilitate,
pentru susţinerea acestui tip de evenimente şi iniţiative cei mai activi sunt
cei care au fost la început Departamentul pentru Românii din afara ţării, pe
urmă a apărut Departamentul Relațiilor cu Republica Moldova. Eu personal am
reușit două proiecte de succes cu aceste minunate instituţii, deschise, care
investesc foarte mult efort la Chișinău. Scopul acestora este, până la urmă, să
schimbe mentalitatea, nu doar a alegătorului, ci şi a cetăţenilor din Republica
Moldova, să îi ajute să privească altfel România. Acest lucru este foarte
important pentru aceea trebuie să investim și la nord, fiindcă schimbarea
mentalității va apropia mult mai mult aceste două maluri ale Prutului decât
orice declarație politică sau orice concesii politice.
