Salvamar: „Am fluierat după un bărbat care înota departe de mal și a strigat la mine: «Ce fluieri, mă, ești la oi?». Adulții se cred dumnezei“
Sub
soarele arzător al litoralului românesc, salvamarii veghează tăcuți și
vigilenți la granița dintre distracție și pericol. Între valuri imprevizibile,
neglijența turiștilor și epuizarea din sezonul estival, acești gardieni ai
mării duc o luptă nevăzută pentru viețile altora, zi de zi, fără aplauze, și de multe ori fără un minimum de respect din
partea oamenilor.
Salvamar
Mihăiță
Chiru are 18 ani. Este aproape un copil. Este bronzat, dar soarele nu i-a
colorat pielea în vacanță, ci de la muncă, veghind din foișor, de pe nisip sau
de la firul apei turiștii care se avântă până dincolo de geamandură și-și pun
viața în pericol, sau căutând copii dispăruți pe plajă. S-a născut și a crescut pe firul
apei, în localitatea constănțeană Topalu, scăldată de Dunăre. Aici a învățat și
să înoate. Zilnic, cât era ziua de vară, se adunau toți copiii din sat și
plecau la scăldat, în Dunăre. Nu i-a învățat nimeni cum să înoate. Au dat din
mâini și din picioare până când au stat la suprafață. Nu-și aduce aminte ca
vreun copil să fi pățit vreodată ceva. Așa s-a scurs copilăria.
Pe plaja Mării Negre, cu gândul la fiorduri
Între
timp, a absolvit Liceul Tehnologic „Carsium“ din Hârșova, unde a învățat să sudeze. Va merge pe acest
drum și mai departe, țintind o slujbă bine plătită în Norvegia, acolo unde
muncește deja un unchi de-ai săi. Până când va lua în mână definitiv electrozii și aparatul de
sudură, muncește ca salvamar pe litoral. Este deja al treilea an în Mamaia. Aici a
descoperit că înotul nu este o joacă și este suficient un val sau un curent și
te duce la fund.
Înainte de a ajunge pe plajă, a urmat cursuri la Școala de înot
„Gheorghe Oancea“, numită după scafandrul care a obținut un record naţional, stabilit în anii ’80,
reuşind o scufundare la 500 de metri. El a făcut parte şi din expediţia pe care
Jacques Yves Cousteau a efectuat-o în Marea Neagră şi în Delta Dunării. În
ultimii ani de viață, a organizat cursuri pentru formarea scafandrilor.
Aici, în
bazinele centrului de formare, viitorii salvamari primesc atât cursuri
teoretice, cât și practice. „La teorie ne învață cum să intervenim atunci când
o persoană este în pericol să se înece, cum să folosim tuburile şi vestele de
salvare dacă plecăm pe mare cu sky-jetul. La orele de practică ne învață cum să
ne salvăm între noi, într-un bazin de înot. În acest simulator, practic ne
învață să ne salvăm unul pe altul“, spune tânărul.
Prima
regulă, de aur, în această meserie, este ca în momentul în care salvamarul
ajunge lângă persoana aflată în pericol de înec să nu o lase să se agațe de el,
pentru că îl va trage la fund. „Mai întâi îi întindem tubul de plută, o lăsăm
să se liniștească puțin, îi punem pânza de la tub după gât și o tragem după
noi“, explică Mihăiță Chiru. Până la victimă, salvamarul ajunge cu caiacul, cu
sky-jetul ori cu barca.
Mihăiță Chiru, un copil care salvează vieți zi de zi
Cele
mai periculoase zone pentru copii
De
regulă, spune salvamarul, turiștii nu prea țin cont de avertismentele lor. „Se
aventurează aiurea. Anul acesta am arborat de
câteva ori steagul roșu, ceea ce înseamnă că înotul este interzis. Decizia se
ia și în funcție de configurația terenului. În zona noastră avem stabilopozi și
valurile se sparg de ei, dar unde nu prea sunt stabilopozi, valurile sunt mai
mari. Apoi, mai sunt zone unde au fost lărgite plajele și intri direct în apa
adâncă. Faci doi metri și apa este până la brâu Este o zonă periculaosă mai
ales pentru copii“, avertizează el. El face un apel și le cere turiștilor să
respecte balizele și să nu lase copiii nesupravegheați, chiar dacă apreciază că
geamandurile sunt, în unele zone, aproape de mal.
Cu Marea
Neagră nu este de joacă. În cei trei ani de când este
salvamar a văzut cum marea și-a primit ofranda. Nu va uita niciodată
ziua când trei oameni au sfârșit în încercarea disperată de a salva o copilă
care era în pericol. „Era în zona pasarelei. Trei oameni au sărit în apă pentru
a salva o fetiță care era în pericol să se înece. În ajutorul nostru au sărit
și salvamarii din sectorul apropiat, de la Enigma, pentru că au auzit prin
stație, dar nu s-a mai putut face nimic. Au murit cu toții, dar fetița s-a
salvat ca prin minune, prinzându-se de un picior al digului“.
Dumnezeii
de pe plajă
Pe
sectorul de plajă cuprins între Teatrul
de Vară și Cazinoul din Mamaia veghează 15 salvamari aproape zi-lumină. Toți tineri. Nu este zi de
vară fără să nu existe un incident pe plajă. „Copiii stau la mal, nu prea se
mai aventurează în larg, dar adulții se cred dumnezei. Aproape zilnic avem un caz cu un turist a
cărui saltea gonflabilă este trasă de curenți în larg. Îi vedem din foișoare
cum ajung să fie în primejdie și atunci plecăm după ei. Anul acesta i-am salvat
pe toți. O altă categorie care ne dă bătăi de cap sunt cei care închiriază
sky-jeturi, dar mai ales cei care se cred buni înotători și-și pun viața în
pericol. Noi, de dimineața până seara, stăm în foișor și, la orice mișcare
suspectă, îi fluierăm inițial. Unii se întorc spre mal, alții însă ne ignoră: spun că înoată de
mulți ani, dar degeaba, că nu se pune înotul din bazin cu înotul în Marea
Neagră“, spune salvatorul de pe plajă.
Nici
atunci când este arborat steagul roșu și este interzis să intri în apă turiștii
nu sunt mai responsabili. „Am fluierat zilele trecute după un bărbat care înota
departe de mal și a strigat la mine: «Ce fluieri, mă, ești la oi?». Se plâng
că-i deranjăm în vacanță, însă când se întâmplă vreo tragedie, rudele victimei
ne acuză că nu facem nimic, că stăm degeaba toată ziua în foișor. Dacă ar sta
și ei o zi întreagă în foișor…“.
Turiștii, în general, nu vor să înțeleagă că, atunci când steagul
roşu este arborat, nimeni nu are voie să intre în apă, nici măcar salvamarii,
pentru că și ei sunt oameni, dar, de multe ori, aceștia au fost nevoiți să
intre în apă la presiunea celor de pe plajă, care le cereau să se ducă să-l
salveze pe cel care nu ținuse cont de nicio regulă. Cele mai liniștite zile au
fost acelea când apa mării a fost rece ca gheața, când curenții marini au adus
apă extrem de rece din larg spre țărm.
La
căutat copii pierduți pe plajă
Salvamarii
mai au o misiune, nu primită prin fișa postului, ci apărută ca urmare a
neatenției părinților care-și pierd copiii pe plajă. Pe vremea când exista
postul estival Radio Vacanța și difuzoare pe toate plajele, anunțul se dădea la
radio, instalaţia fiind asigurată de ONT Litoral. Dar acele vremuri nu mai
sunt. ONT Litoral a dispărut, plajele au trecut din administrarea primăriilor
la Direcția Apele Române Dobrogea-Litoral și au fost concesionate, iar noii administratori au
difuzat muzica pe care au dorit-o. O vreme, cei de la Radio Vacanţa, nemaiavând
cum să anunţe dispariţiile de copii pe toate plajele, au găsit o altă soluție.
Aşa a apărut „Brăţara de Vacanţă“. Cu ajutorul voluntarilor, vreme de câțiva
ani, pe plaje au fost oferite între 15.000 și 20.000 de brățări, confecţionate
dintr-un material special, care nu se umezea. Pe brățară era scris fie numele
unui părinte, fie numele copilului şi un număr de telefon la care cel care
găsea copilul putea suna sau la Radio Vacanța.
Foișor de salvamar
Acum,
doar salvamarul este cel care primește apelul, dar și sarcina de a căuta
copilul pierdut. Cazurile nu sunt puține și deloc de neglijat. Chiar dacă toate
s-au terminat cu bine, trauma emoțională prin care trece un copil care se vede dintr-odată
singur într-o mare de oameni necunoscuți nu este de ignorat. „Foarte mulți
părinți vin și ne anunță că și-au pierdut copilul. Acum câteva zile s-a pierdut
un băiat de 7 ani. Am dat prin stație și cu toții am plecat în căutarea lui. A
fost găsit, dar la o distanță de aproximativ un kilometru. A mers singur pe
plajă, de la Foișorul 4 până la Foișorul 1. Se
plimba pe mal și n-a mai știut cum să se întoarcă la părinți. Eu l-am
găsit și era tare speriat“, spune salvamarul.
Anul
trecut, cu toții au căutat un copil despre care părinții erau ferm convinși că
a rămas în apă, dar a fost găsit pe plajă. „Părinții au anunțat că s-a pierdut
copilul în apă, n-a mai ieșit, și am început să-l căutăm cu ski-jetul, cu
barca, cu caiacele. Când colo, un turist l-a găsit mai încolo de foișor“,
retrăiește salvamarul, cu emoție, fiecare căutare.
FATA
CARE NE OBLOJEȘTE RĂNILE
„Sub mâinile tale ai viața
unui om“
Pericolele
pândesc și în apă, dar și pe uscat, pe nisip. Ana Maria Neagu este unul dintre puținii oameni care asigură primul ajutor oricui are nevoie pe plaja din Mamaia: fie că
un turist s-a înțepat într-o scoică, fie că un altul a făcut stop
cardio-respirator în apă, fie că altul s-a ales cu insolație după ce a stat
prea mult la soare cu capul neacoperit sau s-a ales cu o indigestie de la mâncarea
de la colt de stradă.
Ana Maria Neagu are grijă de turiști
Secundele dintre viață și moarte
Deși are
doar 20 de ani, Ana Maria Neagu are experiență în salvarea oamenilor. De patru
ani face voluntariat pe SMURD. A văzut în tot atâția ani multe cazuri,
cumplite, unele greu de povestit, care o afectează și acum. „Am intervenit la
accidente rutiere, incendii, oameni tăiați, oameni care au vrut să se sincidă.
Am avut bătrâni uitați în casă, în stare de ebrietate sau căzuți iarna,
picioare rupte, tot felul de cazuri“, povestește ea experiența care a călit-o
în patru ani.
Un caz însă a marcat-o în mod deosebit. „Acum trei ani, a fost un
accident de TIR în care au fost implicați doi băieți, unul de 24 de ani și unul
de 27 de ani. Băiatul de 24 de ani a fost tăiat de parapet, iar cel de 27 de
ani, care a supraviețuit, țipa întruna că din cauza lui a murit. Ce se
întâmplase? Din cauză că TIR-ul a fost încărcat prea mult, s-a rupt remorca în
curbă, și astfel cel mai tânăr a fost tăiat în două. Asta m-a afectat foarte
tare în perioada aia și n-am mai fost trei luni la SMURD“, își amintește ea.
Dar a trecut peste, și bucuria de a salva pe cineva o face să mai uite din
neputința de a aduce la viață pe cel care nu mai are nicio șansă.
Pe timp
de vară, muncește pe plajă, la punctul de prim-ajutor de pe plaja Mamaia. „Am văzut un anunț care
spunea că se caută personal la punctul de prim-ajutor pe plajă și așa am ajuns eu aici. Am mai
fost și acum doi ani și am început și anul acesta de pe 7 iunie. Atunci, am
stat trei luni. Acum cred că o să stau
până în octombrie. Dacă asta îmi place, să salvez oameni, să-i ajut, am zis să
continui pe partea asta pe timp de vară“, explică fata de ce vine zi de zi pe
plajă și nu se bucură de vacanță. În
toate aceste luni de vară au fost zile pline, și au
fost și zile în care a apucat să respire. A făcut masaj cardiac multor turiști
și le-a salvat viețile. „Nu se compară cu masajul de pe manechin. Este mult mai
greu. Sub mâinile tale ai viața unui om. Noi facem masaj cardiac până vine
medicul. Medicul decide dacă oprim masajul sau nu. Noi suntem pe prim-ajutor“, explică fata.
Ana Maria Neagu
Visul
său: parte din echipa elicopterului SMURD
Pacienții
ei nu sunt doar înecații, ci și cei care se rănesc în scoici sau în cioburi.
„Noi le acordăm doar primul ajutor. Spre exemplu, astăzi am avut un tânăr de 35
de ani care se tăiase la mână. Noi l-am dezinfectat, l-am bandajat și l-am
îndrumat să meargă la spital, întrucât noi nu coasem plăgi pe plajă“, spune
fata. Visul ei este să rămână să lucreze în domeniu. Din toamnă, după ce
va încheia munca pe plajă și amintirea verii va fi departe, se va înscrie la
școala postliceală de asistente, dar dorința sa este să lucreze la SMURD, în echipa celor care se deplasează cu elicopterul, sau la baza militară de la Aeroportul „Mihail Kogălniceanu“. Știe
că sunt doar puține locuri și că va trebui să învețe mult pentru asta, dar va
încerca. Deocamdată, vine pe plajă zilnic, de la 8.30 până la 19.30. Are o singură zi liberă pe săptămână.
„Am început
doar cu o barcă cu motor și câteva plute“
Fiind o
activitate sezonieră, nu mulți sunt cei care mai doresc să devină salvamari.
Majoritatea celor care fac acest serviciu sunt elevi, studenți și doar câțiva
sportivi care nu au prins loturile naționale sau care sunt de performanță, dar
vara sunt liberi și, pentru a nu-și pierde antrenamentul, dar și pentru a
câștiga ceva bani în plus, apelează la această soluție. „În acești ani avem un
schimb de generație. Este greu de găsit salvamari. Aproximativ 60% dintre
salvamarii din stațiunea Mamaia și din Constanța au mai fost și anii anteriori,
dar restul sunt nou-veniți. De aceea, înainte de a ajunge pe plajă, la
foișoare, ei sunt pregătiți la Școala de înot «Gheorghe Oancea»“, spune Gabriel
Culea, șeful salvamarilor de pe cele două plaje.
Școliți de
salvamari din Germania
În urmă cu două-trei
decenii, selecția era foarte dură. „Aveam o selecție foarte bună, nu trecea
oricine de selecție, era concurență foarte mare. Dar, acum 20 de ani eram doar
noi pe plajă, erau foarte puține beach-baruri, foarte puține șezlonguri. Dacă
voiai să te angajezi pe perioada sezonului te angajai ori la Salvamar, ori la
vreo terasă. Acum, la fiecare plajă e nevoie de mulți angajați, care să
servească turiștii care vin la baruri, sunt baze nautice la care este nevoie de
alt personal“, spune șeful salvamarilor din Constanța și Mamaia.
De regulă, la
acest serviciu erau primiți doar sportivii de performanță. „Eu am început în
anul 2000, apoi, după câțiva ani, l-am cooptat alături de mine pe Bogdan
Ciubotariu, prietenul mea care a murit în vara lui 2007, după ce a fost lovit
de un fulger pe mare“, povestește Gabriel Culea. Ambii făcuseră sport de performanță,
la disciplina caiac-canoe și erau absolvenți ai Facultății de Educație Fizică
și Sport. Nu le-a fost ușor. Dar încet-încet, au ajuns la un nivel european.
„În 2003 am luat contact cu echipa din Germania care ne-a și instruit și câțiva
ani mai târziu am reușit să ne aliniem legislația românească la cea europeană
și să facem rost de echipamente moderne. Așa am avut și noi în dotare
jet-sky-uri, tuburi de salvare, tărgi și plăci de salvare, după ce la început
am plecat doar cu o barcă cu motor și câteva plute“.
Vară de vară, salvamarii sunt tot timpul în alertă
La plaje
noi, noi necesități
Și vremurile s-au
schimbat. Pe litoralul românesc au apărut plaje noi, iar altele și-au mărit
suprafața prin înnisipare. Prin urmare, este nevoie de mai mulți salvamari.
„Spre exemplu, Plaja Reyna. Înainte nu era nevoie de punct de salvamar, pentru
că erau doar pietre, însă acum sunt hectare de plajă în zonă. Ne adaptăm și noi
și încercăm să facem față cât putem de mult“, spune Gabriel Culea.
În acest sezon
estival, pe cele două plaje sunt 86 de salvamari și 16 persoane care asigură
primul ajutor turiștilor. Locul de muncă al fiecăruia nu este același de la
începutul sezonului până la sfârșitul lui, ci este schimbat în funcție de
nevoi. „Nu este un număr stabil de salvamari pe o plajă, ci în funcție de cât
de aglomerat este sectorul. Nu-i las tot timpul în același loc. Spre exemplu,
am avut steag roșu pe plaja din Constanța. Atunci, am luat câțiva din Mamaia și
am mărit numărul salvamarilor din Constanța, unde era mai mare nevoie de ei. În
fiecare dimineață, atunci când se face repartiția, dacă e nevoie, îi mut
dintr-o parte în alta. Plus că oamenii trebuie să-și ia și liberele și nu pot
să las descoperită o plajă. Ce-ar însemna să-și ia liber toți salvamarii de pe
o plajă în aceeași zi?“, spune Culea.
Pe de altă parte,
și aici, totul este într-o continuă schimbare, întrucât nu toți cei care încep
sezonul îl și termină. Unii rezistă doar câteva zile sau o săptămână. „Este tot
timpul o continuă mișcare. Am avut angajați și 300, că nu rezistă. Faptul că e
o meserie de sezon este un mare dezavantaj“.
Cât câștigă
un salvamar
Banii pe care-i
ia un salvamar nu sunt puțini, însă presiunea este foarte mare pe ei. Astfel,
un salvamar în primul an de activitate are un salariu net cuprins între 3.300-3.500
de lei, apoi, în funcție de vechime, ajunge să câștige 4.500 de lei. Un șef de
sector, al cărui salariu se negociază separat, poate să treacă de 5.000 de lei.
Banii vin dintr-un fond special, de la Ministerul Turismului, și sunt alocați
de fiecare primărie litorală în parte. În funcție de buget, municipalitățile
pot face și alte investiții.
Spre exemplu, Primăria Constanța a cumpărat
foișoare pentru plajele Mamaia și Constanța, iar acum câțiva ani ATV-uri. Serviciul
de salvamar dispune și de câteva spații de cazare pentru cei care sunt din alte
județe ale țării sau din comune îndepărtate din județul Constanța. Cele câteva
camere au în dotare un pat, un duș și o mică bucătărie, unde se poate pregăti o
mâncare, pentru ca tinerii să facă economii și, la sfârșitul sezonului estival,
să rămână cu ceva bănuți.
