26 februarie, ziua în care Winston Churchill a anunţat că Marea Britanie a dezvoltat bomba atomică
La 26 februarie 1952, prim-ministrul
britanic Winston Churchill a anunțat oficial că Marea Britanie a
dezvoltat arma nucleară, alăturându-se astfel SUA și URSS ca putere nucleară. Tot
într-o zi de 26 februarie a murit, în urma unei boli cumplite, Nicolae
Tonitza, unul dintre cei mai mari pictori români.
Winston Churchill FOTO: arhivă
1794 – Palatul regal Christianborg din Copenhaga este distrus de un incediu
Reconstrucția a durat până în 1828 dar clădirea nu a mai
fost folosită ca reședință regală, devenind sediul al Parlamentului danez.
Palatul este situat în centrul capitalei Copenhaga, este sediul Parlamentului danez, biroul primului
ministru și sediul Curții Supreme daneze. De asemenea, câteva părți ale
palatului sunt folosite de monarhia daneză, aici fiind Capela regală, camerele
de recepție și grajdurile regale.
Palatul Christianborg din Copenhaga Foto: Wikipedia
Palatul este locul
unde își au sediul toate cele trei puteri ale unui stat democratic: puterea
legislativă, cea judecătorească și cea executivă. Christiansborg este
proprietatea statului danez și este condus de Agenția palatelor și
proprietăților, scrie Wikipedia.
1829 – S-a născut Levi Strauss, creatorul blue-jeans-ilor
Levi Strauss s-a
născut într-o familie evreiască din Buttenheim, în data de 26 februarie 1829. A
fost fiul lui Hirsch Strauss și al celei de-a doua soții a acestuia, Rebecca
Strauss (născută Haas).
În 1847, la vârsta de
18 ani, Levi a călătorit împreună cu mama și cele două surori în Statele Unite
pentru a se alătura fraților săi Jonas și Louis, care începuseră o afacere cu
produse uscate en-gros în New York City, numită J. Strauss Brother & Co.,
la adresa 108 Liberty Street, din Manhattan. După sosirea în New York, Levi a
lucrat ca vânzător ambulant de mărfuri din magazinul fratelui său: ceaune,
pături și materiale de cusut.
Blugi Levi Strauss FOTO: Shuterstock
Levi a devenit
cetățean american în ianuarie 1853. În această perioadă, familia a decis să
deschidă o filială a afacerii lor de produse uscate pe Coasta de Vest, în San
Francisco, care era centrul comercial al Goanei după aur din California. Levi a
fost desemnat să îi reprezinte și a plecat în San Francisco, unde a ajuns la
începutul lunii martie 1854 și s-a alăturat familiei surorii sale.
Aici, Levi și-a
deschis afacerea en-gros sub numele de Levi Strauss & Co. și a importat
produse uscate de calitate din New York, inclusiv îmbrăcăminte, lenjerie de
pat, piepteni, genți și batiste. În timp ce locuia cu familia surorii sale,
Levi a început să producă corturi și mai târziu blugi.
Croitorul Jacob W. Davis
din Reno, Nevada, a fost unul dintre clienții săi; în 1871, inventând o
modalitate de întărire a pantalonilor de lucru cu nituri, s-a asociat cu
Strauss pentru a-i produce în masă. În următorul an, Davis l-a rugat pe Strauss
să îl ajute să obțină un brevet, iar brevetul (jumătate atribuită Levi Strauss
& Co.) a fost emis în 1873.
Levi Strauss nu s-a
căsătorit niciodată și a murit la 26 septembrie 1902 în San Francisco. A lăsat
în urmă o avere de aproximativ 30 de milioane de dolari (echivalent cu 165 de
milioane de dolari în 2022). Moștenitorii companiei Levi Strauss & Co. sunt
descendenții lui Abraham Haas, prin fiica lui Levi, Elise Fanny Stern, care s-a
căsătorit cu Walter A. Haas.
Muzeul Levi Strauss
este amplasat în casa din 1687 în care s-a născut Levi Strauss, în Buttenheim,
Germania. Există și un centru de vizitare la sediul Levi Strauss & Co. din
San Francisco, care prezintă expoziții istorice.
1838- S-a născut Bogdan Petriceicu Hasdeu, filolog, poet, prozator, dramaturg
Bogdan Petriceicu
Hasdeu, cunoscut și sub numele de Tadeu Hâjdeu, s-a născut la 26 februarie 1838
în Cristinești, în regiunea Hotin din Basarabia, pe atunci parte a Imperiului
Rus. Fiul lui Alexandru Hâjdeu și al Elisabetei Daucș, a fost crescut într-o familie
de boieri, având un tată considerat savant, cunoscător a zece limbi străine și
pasionat de istorie și folclor.
După absolvirea
studiilor de drept la Universitatea din Harkov, a devenit ofițer în armata
rusă. În 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova și s-a mutat acolo. A
fost numit judecător la Cahul și ulterior s-a mutat la Iași, unde a devenit
profesor de liceu și bibliotecar la universitate.
Hasdeu s-a implicat în
diverse domenii precum juridic, lingvistic, folcloristic, publicistic, istoric
și politic. A fost director al Arhivelor Statului din București și membru al
Academiei Române începând cu anul 1877. A fost profesor de filologie comparată
la Universitatea din București, contribuind la publicarea unor lucrări de
referință în domeniul istoriei și filologiei românești.
Pe lângă activitatea
sa științifică și academică, Hasdeu a fost și un scriitor prolific. Opera sa
cuprinde lucrări istorice precum „Ioan Vodă cel Cumplit” și „Istoria critică”,
dar și lucrări filologice importante cum ar fi „Cuvente den bătrâni” și „Etymologicum
Magnum Romaniae”. A fost autorul celebrei piese de teatru „Răzvan și Vidra”,
care zugrăvește luptele pentru tron din secolul al XVI-lea în Moldova.
Ulterior, după
decesul singurei sale fiice, Iulia, în 1888, Hasdeu s-a implicat în studiul
și practicarea spiritismului, construind Castelul Iulia Hasdeu în Câmpina.
A murit la 25 august
1907, la Câmpina, lăsând în urmă o operă vastă și variată, fiind recunoscut ca
una dintre cele mai mari personalități ale culturii române.
1891 -S-a înfiinţat Societatea Arhitecţilor Români, fondată de 24 de arhitecţi
La data de 26
februarie 1891, un grup de arhitecți a pus bazele primei organizații
profesionale a lor, Societatea Arhitecților din Regatul României.
După obținerea
personalității juridice, SAR a reușit să includă profesia în nomenclatorul
meseriilor până în timpul Primului Război Mondial, să înființeze o școală (în
prezent privată) de arhitectură, să editeze revista „Arhitectura” și să discute
în Parlament despre acte normative privind exercitarea meseriei de arhitect,
potrivit uniuneaarhitectilor.ro.
Societatea Arhitecţilor România FOTO: arhivă
În perioada
interbelică, s-a continuat organizarea internă în condițiile creșterii și
modernizării sectorului imobiliar. Au fost emise regulamente pentru concursuri,
s-a format Corpul arhitecților atestați, s-a deschis primul Salon oficial de
arhitectură și s-a inaugurat sediul propriu.
Pe agenda mai multor
congrese au fost prezente subiecte (inclusiv limitarea concurenței străine),
alături de implicarea în viața internațională a profesiei. Membri ai SAR au
participat la congresele de la Amsterdam, Roma, Paris, unii fiind și
proiectanți la diverse expoziții internaționale (obținând recunoaștere la Paris
și New York).
După al Doilea Război
Mondial, care a afectat și profesia, administrația comunistă a desființat
birourile private de arhitectură și Societatea Arhitecților. Arhitecții care au
evitat represiunile regimului au primit în 1952 dreptul de a se reorganiza în cadrul
Uniunii Arhitecților (din RPR, apoi din RSR, în cele din urmă din România).
Fără arhitecți,
reconstrucția socialistă a orașelor și satelor era imposibilă. Concentrarea
arhitecților într-o organizație controlabilă a fost esențială pentru putere,
alături de etatizarea industriei construcțiilor, formarea marilor institute de
proiectare și finanțarea din fonduri publice a programelor industriale și de
locuire colectivă, toate acestea reprezentând pârghiile construirii așa-numitei
societăți multilateral dezvoltate.
Considerați
funcționari tehnici, salarizați corespunzător, membrii UAR au beneficiat de un
vast front de lucru, concretizat într-o producție vastă, parte cu valoare
utilitară, parte prezentând un interes cultural deosebit.
1940 -A murit Nicolae Tonitza, cel mai valoros pictor român
Nicolae Tonitza s-a
născut la 13 aprilie 1886 în Bârlad, România, fiind primul dintre cei cinci
copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță.
A urmat școala primară
și gimnaziul real din Bârlad înainte de a se înscrie la Școala Națională de
Belle-Arte din Iași, în 1902. Acolo, printre profesorii săi s-au numărat
Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare, iar printre colegii săi s-au numărat
artiști precum Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu, cu care a legat o lungă
prietenie.
Nicolae Tonitza s-a stins din viață la doar 54 de ani FOTO radioromaniacultural.ro
În 1903, a călătorit
în Italia cu o excursie condusă de profesorul Grigore Tocilescu, iar în vacanța
următoare a zugrăvit biserica din satul Grozești, împreună cu alți colegi. Mai
târziu, în 1908, a plecat în Germania, la München, unde a fost admis la Academia
Regală Bavareză de Arte Frumoase.
A expus la Kunstverein
și și-a început debutul în publicistică cu un articol despre importanța
criticii de artă. În perioada petrecută în Germania și apoi în Franța, la
Paris, a fost influențat de impresionism și postimpresionism, iar opțiunile
estetice ale lui Tonitza au început să se contureze.
Cap de fetiță FOTO Adevărul
Revenit în țară în
1911, Tonitza și-a continuat activitatea artistică și academică, lucrând ca
pictor bisericesc și colaborând la publicații socialiste cu desene și cronici
artistice. A fost decorat pentru vitejie în Primul Război Mondial și a
continuat să picteze și să expună lucrări în țară și în străinătate, cucerind
recunoaștere pentru opera sa.
În ultimii ani ai
vieții, stilul lui Tonitza s-a
îndreptat către o viziune mai simplificată și mai orientală, influențată de
peisajele dobrogene.
În 1940, pe 26 februarie, moare la spitalul
Colentina din cauza unei scleroze cerebrale de care suferea de mai mult timp și
care se agravase cu un an înainte de deces.
Astăzi, opera sa este
apreciată și valorată în mod deosebit, iar numele său este asociat cu o
perioadă importantă din istoria artei românești.
Tablou semnat Nicolae Tonitza, la expoziție FOTO Adevărul
Nicolae Tonitza este unul
dintre cei mai complecşi oameni de cultură pe care i-a avut România.
Ca pictor, a excelat în portrete de copii, dar în pictura bisericească a fost
un inovator (biserica din Durău, în tehnica picturii în ceară – adaugăm că a
pictat acolo alături de studenţii lui, printre care Corneliu Baba şi botoşăneanul
Petru Hîrtopeanu, născut în 1913 la Dîngeni), iar peisajele, florile, nudurile
depăşesc astăzi toate recordurile la casele de licitaţii. „Fetița
pădurarului”, „Catiușa lipoveanca”, „Cusătoreasa”, „Soția artistului”, „Femei
sărace la cimitir” și, pe de altă parte, „Vas cu trandafiri”, „În mahala” sau
„Vatra” sunt doar câteva dintre lucrările cu care a devenit celebru.
1952 –Marea Britanie anunță că deține bomba atomică
Prim-ministrul
britanic Winston Churchill a anunțat oficial că Marea Britanie a
dezvoltat arma nucleară, alăturându-se astfel SUA și URSS ca putere nucleară.
Acest anunț a venit în contextul Războiului Rece, ca parte a eforturilor Marii
Britanii de a-și menține statutul geopolitic și de a avea un rol activ în
echilibrul strategic global.
Winston Churchill FOTO: arhivă
Prima testare a bombei
atomice britanice a avut loc câteva luni mai târziu, pe 3 octombrie 1952, în
largul coastelor Australiei, în arhipelagul Montebello. Acest pas a consolidat
poziția Marii Britanii ca aliat strategic al SUA în cadrul NATO și a demonstrat
capacitatea sa tehnologică independentă în domeniul armelor nucleare.
1954 – S-a născut Recep Tayyip Erdoğan, preşedintele Turciei
Recep Tayyip Erdoğan
s-a născut pe 26 februarie 1954 în cartierul Kasîmpașa din Istanbul, Turcia,
într-o familie cu rădăcini adânc religioase.
Originar din Rize,
familia sa s-a stabilit în jurul orașului Trabzon, iar Erdoğan și-a petrecut
copilăria la Rize, unde tatăl său lucra în cadrul Gărzii de Coastă turcești.
Familia s-a mutat înapoi la Istanbul când Recep Tayyip avea 13 ani. Adolescența
sa a fost marcată de eforturile de a câștiga un ban în plus vânzând limonadă și
covrigi cu susan pe străzile orașului.
Recep Tayyip Erdoğan FOTO: EPA-EFE
După absolvirea
liceului de predicători musulmani, Erdoğan a studiat managementul la
Universitatea Marmara din Istanbul. În adolescență, a fost și fotbalist
profesionist, jucând pentru diverse cluburi din Istanbul și devenind chiar
campion cu echipa Erokspor.
Interesul său pentru
politică s-a conturat în anii studenției, când a făcut parte din diferite
organizații studențești. Ulterior, în anii ’80, a devenit implicat în politică,
ajungând să fie ales președinte de partid în cartierul Beyoglu din Istanbul.
În 1994, Erdoğan a
fost ales primar al Istanbulului, unde și-a demonstrat abilitățile
administrative și a lucrat la dezvoltarea infrastructurii și a sistemelor de
transport. A fost recunoscut pentru îmbunătățirea calității vieții în oraș.
Cu toate acestea, a
fost implicat în controverse și a avut de înfruntat momente dificile în cariera
sa politică. A fost închis în anul 1999 și a trebuit să facă față acuzațiilor
legate de atingerea secularismului. Cu toate acestea, după eliberare, și-a reluat
activitatea politică și în 2002 a fondat Partidul Justiției și Dezvoltării
(AKP), afirmând public că partidul nu are la bază religia.
Erdoğan a deținut
funcția de prim-ministru al Turciei între 2003 și 2014, marcând o perioadă de
transformare și dezvoltare economică în țară. A
promovat măsuri social-conservatoare și populiste, reflectându-se ca un
conservator-democrat. Ulterior, a devenit al 12-lea președinte al Turciei,
continuând să-și exercite influența asupra politicii și societății turcești.
1962 -S-a născut cântăreața Elena Cârstea
S-a născut în Agnita,
județul Sibiu și este o solistă de muzică ușoară/pop, compozitoare și textieră
cunoscută la nivel internațional.
După absolvirea
liceului de artă din Sibiu în 1981, Elena și-a început cariera muzicală încă de
la vârsta de 16 ani, formând primul ei grup alături de Ioan Gyuri Pascu, numit
Trandafirii Negri. Copil fiind, a cântat alături de sora sa în diverse formații
muzicale școlare.
Elena Cârstea FOTO: arhivă
Elena Cârstea și-a
conturat o carieră muzicală impresionantă, colaborând cu diverse formații și
artiști de prestigiu. În perioada 1982-1986, a fost solistă în trupele Cornel
Verban și Alexandru Wilmany. Ulterior, și-a extins activitatea muzicală la
nivel internațional, mergând în turnee în țări precum SUA, Germania, Canada și
Regatul Unit.
De-a lungul carierei
sale, Elena Cârstea a obținut numeroase premii și distincții pentru contribuția
sa la muzică. Printre acestea se numără premiul publicului la festivalul
Melodii 83 cu piesa „Ochii tăi”, locul I la festivalul din Izmir, Turcia în
1995, și premiul al III-lea în Egipt pentru piesa „Every time u walk away” în
1998.
În ciuda unor probleme
de sănătate, cum ar fi diagnosticul de anevrism cerebral în 2009, Elena Cârstea
și-a continuat activitatea muzicală. În 2013, după o intervenție chirurgicală
reușită, a decis să participe la Eurovision în cadrul selecției naționale cu
piesa „Spinning”.
Pe lângă realizările
sale muzicale, Elena Cârstea a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în
grad de Cavaler în 2004, pentru contribuțiile sale la promovarea culturii și a
istoriei românești.
Discografia sa bogată
include albume precum „Ochii tăi” (1989), „Nu sunt perfectă” (1998), și
„Colinde americane” (2000), care au contribuit la consolidarea statutului său
ca una dintre cele mai apreciate voci din muzica pop și ușoară din România.
1988 – SUA retrage clauza națiunii celei mai favorizate pentru România
Pe 26 februarie 1988,
guvernul SUA a anunțat retragerea clauzei națiunii celei mai favorizate
acordată României, începând cu 3 iulie 1988, ca reacție la încălcările
drepturilor omului sub regimul lui Nicolae Ceaușescu. Decizia a afectat
relațiile comerciale bilaterale, eliminând facilitățile tarifare de care
beneficia România la exporturile sale pe piața americană.
În replică, guvernul
român a decis să renunțe unilateral la această clauză în relațiile cu SUA,
încercând să prezinte măsura ca pe un act de independență economică. Decizia a
agravat izolarea internațională a regimului Ceaușescu și a contribuit la deteriorarea
economică a României în ultimii ani ai dictaturii.
26 februarie 1993 – A avut loc un atac terorist la World Trade Center din New York
O maşină-bombă a
fost detonată în parcarea publică de sub Turnul de Nord al complexului. Câțiva
ani mai târziu, în 2001, a avut loc atentatul în care cele două turnuri au fost
dărâmate.
26 februarie 2004 – Aderarea României la NATO, votată în Parlament
Legea pentru aderarea
României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a fost adoptată
de Parlament și a fost votată în unanimitate, cu 454 de voturi
favorabile. Tratatul Atlanticului de Nord a fost semnat la Washington,
la 4 aprilie 1949.
Steagurile României și NATO Foto: arhivă
2020 – Primul caz de COVID-19 în România
Pe 26 februarie
2020, România
a confirmat primul caz de infectare cu noul coronavirus, un bărbat din
județul Gorj care intrase în contact cu un cetățean italian diagnosticat
anterior. Cazul a marcat începutul oficial al pandemiei în țară, declanșând
primele măsuri de prevenție și pregătire a sistemului medical.
Copil infectat cu COVID FOTO: arhivă
România a impus starea
de urgență, carantine stricte și a implementat campanii de testare și
vaccinare. Pandemia a avut un impact major asupra economiei și sistemului
sanitar, iar gestionarea crizei a fost un subiect central în politica și
societatea românească în anii următori.
