Suferința și moartea pe Tik Tok, surse de like-uri. Tăcerea vinovată a autorităților este asurzitoare

Cazul Rareș nu e doar o poveste tristă, ci și o încălcare brutală a drepturilor fundamentale. Dreptul la viață privată a fost anulat de momentul în care agonia sa a fost postată online fără consimțământ. Dreptul la demnitate a fost călcat în picioare atunci când suferința sa a devenit sursă de like-uri. 

FOTO Colaj

Moartea
lui Rareș Ion, tânărul de
20 de ani cunoscut sub porecla „Castron”, deschide un nou capitol sumbru în
povestea banalizării suferinței în era digitală. Prieten cu Vlad Pascu,
protagonistul tragediei de la 2 Mai, Rareș a fost găsit fără viață într-un
apartament din Sectorul 2, la o zi după ce fusese internat în urma unei
tentative de suicid — și externat pe semnătură. Dar ceea ce șochează și mai
tare este comportamentul lui Duma Tudor, zis „Maru”, un cunoscut dealer de droguri:
în loc să-l ajute, l-a filmat în timp ce era vizibil sub influența drogurilor,
într-o stare critică. Nu doar că nu a intervenit, dar a transmis live pe TikTok
întreaga agonie. A făcut din suferința unui om o scenă virală. Un spectacol. Un
trailer grotesc menit, poate, să stârnească fascinația celor care, mânați de
curiozitate, vor să experimenteze și ei „extazuri” filmate pe TikTok. Practic,
a fost un marketing al morții — cinic, rece, calculat — cu potențialul de a
seduce viitori consumatori prin imaginea unei plăceri interzise care ucide
încet, dar cu impact vizual garantat.

Cum am ajuns să privim agonia unui tânăr ca pe un reality-show digital

Pe
TikTok, agonia nu mai e o metaforă. E un spectacol. Iar moartea — un conținut
viral. Cazul lui Rareș Ion, tânărul român filmat în ultimele clipe de viață, în
stare de sevraj, transformat în viral pe rețele, arată până unde a decăzut
fibra morală a unui ecosistem digital dominat de algoritmi, cinism și adicție
de conținut. În loc să fie ajutat, Rareș a fost filmat. În loc de compasiune, a
primit like-uri. În loc de sprijin, a fost expus. Moartea sa a fost distribuită
ca un videoclip de divertisment, iar tragedia personală a devenit produsul
colectiv al unei lumi care și-a pierdut reperele.

Algoritmul nu are conștiință. Dar noi?

TikTok
își etalează cu emfază politicile de protecție, pretinzând că interzice orice
conținut care promovează drogurile, suferința extremă sau situațiile
traumatice. Realitatea este mult mai sordidă. Platforma găzduiește constant
materiale care încalcă aceste reguli, fiind incapabilă — sau neinteresată — să
modereze eficient. În SUA, videoclipurile care promovează substanțe periculoase
pentru culturism au strâns sute de milioane de vizualizări, deși contravin
flagrant politicilor oficiale. În România, moartea unui adolescent a devenit
virală fără ca platforma să intervină. Nimic nu i-a oprit pe utilizatori să
vadă, să distribuie, să comenteze. Pentru TikTok, conținutul nu e etic — e doar
viral sau nu.

Drepturile omului nu pot fi negociate în funcție de vizualizări

Cazul
Rareș nu e doar o poveste tristă, ci o încălcare brutală a drepturilor
fundamentale. Dreptul la viață privată a fost anulat de momentul în care agonia
sa a fost postată online fără consimțământ. Dreptul la demnitate a fost călcat
în picioare atunci când suferința sa a devenit sursă de like-uri și comentarii.
Iar dreptul la protecție împotriva tratamentelor inumane este profund compromis
într-un spațiu digital care expune minori la conținut traumatizant fără niciun
filtru. Efectul psihologic asupra celor care văd astfel de clipuri — mai ales
adolescenți — este devastator: anxietate, normalizarea consumului de droguri,
desensibilizare față de suferință, pierderea empatiei, atrag atenția experții.
Psihologii români sunt alertați de această epidemie de dependență de
conținuturi periculoase de TikTok. Mulți se întreabă dacă TikTokul nu a devenit
el însuși un drog la fel de puternic ca stupefiantele
propriu zise. „Acest
tip de conținut — șocant, intens, adesea toxic — nu e doar „entertainment” de
consum rapid. Creează traumă. Creează dificultăți psihologice profunde, care se
pot întinde pe ani întregi. Știu, pentru unii poate părea exagerat. Dar
realitatea e că vor exista persoane urmărite toată viața de această formă de
dependență emoțională, insidioasă, dar reală. TikTok nu e doar o aplicație.
Pentru unii, devine un mediu formator. Și, din păcate, deformator. Nu e vorba
de a demoniza platforma. E vorba de context: lipsa unor filtre eficiente,
absența supravegherii umane reale și bombardamentul continuu cu stimuli
emoționali pot destabiliza ușor o minte tânără. Conținutul devine normă. Norma
devine standard de viață”, avertizează psihologul Nansi
Lungu, lector Univ. dr. la catedra de Stiinte Cognitive, Universitatea Titu
Maiorescu.

Specialistul punctează că din
acel moment, vorbim deja despre efecte pe termen lung. „Experții spun clar: nu e
suficientă moderarea automată. Avem nevoie de „filtru uman” — empatie,
discernământ, responsabilitate. Altfel, riscăm să pregătim o generație care nu
mai face diferența între autentic și artificial, între sănătate mintală și haos
emoțional. Poate părea un diagnostic sumbru. Dar e, mai degrabă, o oglindă. Ne
arată cât de departe suntem de o cultură digitală sănătoasă. Și cât de urgent e
să începem să ne uităm cu adevărat la ce „hrănește” zilnic algoritmul mintea
copiilor noștri.”,
arată psihologul.

Un stat absent într-o țară cu copii care mor în direct

Tragedia
lui Rareș e dublată de tăcerea
complice a autorităților, mai susțin experții. În România, consumul de droguri în rândul tinerilor
crește exponențial, dar răspunsul statului e birocratic, tardiv, superficial.

Centrele de sprijin sunt insuficiente, prevenția lipsește, iar campaniile de
informare sunt decorative, mai spun
experții. În același timp, statul tolerează lipsa
de reglementare a platformelor digitale, care funcționează ca niște enclave
autonome, scutite de orice responsabilitate juridică. Cine răspunde pentru trauma
colectivă produsă de astfel de videoclipuri? Cine reglementează algoritmii?
Cine apără copiii?

De la moartea expusă în mediu digital la moarte civică

Nu
trebuie să fim experți în etică digitală ca să înțelegem cât de greșit este ce
s-a întâmplat. Să postezi moartea cuiva nu este doar lipsit de empatie — este o
formă de complicitate morală, spun
psihologii. Să o distribui înseamnă să contribui la
dezumanizarea celui care suferă. Să o vizionezi fără să o denunți înseamnă să
fii parte din tăcerea care ucide de două ori: o dată biologic, o dată simbolic.

În 2024, TikTok a fost deja instrument de propagandă politică în România,
infiltrat de mesaje conspiraționiste și rețele pro-ruse. Acum, în 2025, devine
scena pe care se joacă tragedii reale, în direct, fără niciun fel de cenzură
umană. Nu e vorba doar despre o platformă. E vorba despre o societate întreagă
care a devenit spectator apatic la moarte. Ne uităm la clipuri cu tineri în
sevraj, dăm scroll mai departe și ne întoarcem la meme-uri. Am pierdut simțul
gravității, iar indiferența noastră e parte din problema mai mare: un proces
lent de dezumanizare colectivă.

„Cum
combatem consumul de droguri când adolescenții consuma un astfel de conținut cu
un tânăr aflat în agonie? Din păcate, românii au fost nevoiți să asiste la încă
o mare tragedie, cu final previzibil, aș spune. Parcă am mai fi avut nevoie de
încă una…  În trecut, a fost cazul
accidentului din localitatea 2 Mai, din august 2023, care, deloc întâmplător, are legătură și cu
moartea lui Rareș. După 2 Mai, România părea că s-a mișcat bine: legi noi,
reorganizări, declarații și selfiuri sfornăitoare ale politicienilor aflați în
perioada preelectorală și cea electorală. 
În esență, în stradă, la
firul ierbii>>
românul nu a simțit mai nimic. Fenomenul a crescut alarmant și incidentele ce
crează emoție publică se succed amețitor. Prevenirea și programele pentru
tineri sunt aproape inexistente, România nu are nicio clinică specializată
pentru tratarea dependenței de droguri iar combaterea se zbate într-o mare de
cazuri care, se pare că a acoperit-o”,
spune și Cătălin Țone, expert antidrog.

El amintește și de Agenția Națională Antidrog și modul
în care aceasta funcționează. „Mult-trâmbițata
Agenție Guvernamentală Antidrog, cocoțată direct în subordonarea directă a
primului-ministru a fost împărțită de coaliția aflată la guvernare ca un tort,
pe felii și am asistat la numirea la conducere entității a unor oameni care nu
cred că au văzut droguri în viața lor, nu legal. Peste toate astea, avem mediul
online unde fiecare face aproape ce vrea, mai puțin boții politici, încolțiți
insistent în ultimele luni. Dar pe boții drogurilor și ai degradării nu-i vede
nimeni.  Vedem în social media, minori și
tineri care se droghează, vorbesc și îndeamnă la vicii cu nonșalantă. Ei sunt
urmăriți, apreciați și chiar adulați de copiii noștri. Au devenit vedete.
Tineri și minori aflați în agonie se zbat în crize și copiii noștri fie sunt
șocați, fie se amuză, într-un val de șoc și dezumanizare ce le influențează
negativ dezvoltarea psihică. Nu-i deloc greu să vedem ce se întâmplă sub ochii noștri, dar este greu să
ne apucăm de treabă”, subliniază
expertul.

Ce ar trebui să facă România? Amintește tot Cătălin
Țone:
„Putem lua și adapta
măsurile adoptate în alte țări, precum: limitarea accesului la platforme, pe
categorii de vârstă, filtrarea mesajelor, dezvoltarea capacității de
investigare în mediul online, educație de profil, etc.  Spre exemplu, începând cu 01.01.2025,
Australia, în baza unor cercetări științifice, a limitat accesul ls social
media a minorilor sub 16 ani, motivarea principală fiind una foarte clară, din
care ar trebui să învățăm și noi: creierul
în formare nu este pregătit să proceseze corect informațiile primite de acolo>>. În acest sens,
am putea să facem lucruri bune pentru copiii noștri, asta dacă ne vor lasă
prezindențiabilii care se visează șefi de brigăzi antidrog sau de DEA-uri mai
mici”,
conchide expertul antidrog.

TikTok în boxa acuzaților

Un
proces fără precedent în Europa pune sub semnul întrebării responsabilitatea
rețelelor sociale în fața tragediilor care se petrec, adesea în tăcere, în
camerele adolescenților. La tribunalul din Créteil, șapte familii franceze au
intentat o acțiune judiciară împotriva TikTok, acuzând platforma că a
contribuit indirect, dar letal, la sinuciderea a doi tineri, ambii în vârstă de
15 ani. Miza? Algoritmul.

Mai mult decât un simplu flux de conținut, algoritmul
TikTok este descris în plângerea părinților ca un mecanism care a capturat
atenția copiilor și i-a expus sistematic la videoclipuri ce promovează
sinuciderea, automutilarea și tulburările de alimentație. O spirală toxică de
„engagement” care, spun familiile, a funcționat ca o cameră de ecou a suferinței
psihice. „TikTok nu doar că nu a oprit propagarea acestor conținuturi, dar le-a
amplificat. Copiii noștri nu au avut nicio șansă”, spune una dintre mame,
citată de avocatul Laure Boutron-Marmion. În centrul cazului nu e doar
suferința părinților, ci o întrebare esențială pentru era digitală: câtă
responsabilitate poartă o platformă pentru ceea ce servește, prin algoritmi
opaci, utilizatorilor săi cei mai vulnerabili?

Uniunea
Europeană nu a interzis TikTok la nivel comunitar, dar a exprimat îngrijorări
privind protecția datelor și siguranța utilizatorilor. Comisia Europeană și mai
multe state membre (precum Belgia și Danemarca) au interzis TikTok pe
dispozitivele de serviciu ale angajaților guvernamentali.

Cum scapă TikTok-ul de responsabilitate în România

Deși
TikTok pretinde că are un sistem mixt de moderare – combinând algoritmi de
inteligență artificială cu moderatori umani – realitatea din România arată un
tablou dezechilibrat și profund disfuncțional. Platforma colaborează, la nivel
global, cu aproximativ 20 de organizații de fact-checking acreditate, însă
această arhitectură sofisticată cedează tocmai acolo unde este mai mare nevoie
de filtrare reală: în zona resursei umane locale.

În
România, spre deosebire de alte state ale Uniunii Europene, moderatorii
angajați pentru a evalua conținuturile problematice – uneori de-a dreptul
traumatizante – sunt plătiți mizerabil. Mulți dintre ei sunt extrem de tineri,
fără pregătire psihologică, fără suport emoțional, fără mecanisme de
reziliență. Puși față în față cu valuri de videoclipuri care conțin violență,
suicid, abuzuri sau imagini șocante, cedează rapid. Cei mai mulți rezistă mai
puțin de două săptămâni înainte de a-și da demisia.

Această
rotație accelerată și abandonul emoțional al celor care ar trebui să protejeze
spațiul virtual de derapaje grave reprezintă o vulnerabilitate sistemică.
Practic, în loc ca moderarea să funcționeze ca o barieră de protecție, în
România ea devine o zonă de epuizare psihică. În lipsa unei infrastructuri
instituționale și financiare solide, algoritmii – și ei departe de a fi
infailibili – rămân singura linie de apărare. Dar algoritmii nu simt, nu
contextualizează, nu înțeleg trauma. Iar rezultatul este un TikTok în care
conținuturi toxice, șocante, uneori letale, scapă controlului, se viralizează
și ajung exact acolo unde produc cel mai mare rău: în universul fragil al
adolescenților.

Bilanțul consumului în România

Aproximativ
130.000 de români consumă droguri în mod regulat, iar peste 20.000 sunt
dependenți de opioide, mai ales heroină. În paralel, se înregistrează o
creștere periculoasă a consumului de noi substanțe psihoactive, ieftine și
imprevizibile. Statul nu are un sistem național coerent de monitorizare a
consumului sau a mortalității prin supradoză, iar accesul la tratament este
minimal: sub 15 centre publice de dezintoxicare în toată țara, cu servicii
psihologice precare și fără programe reale de reintegrare.

România nu oferă
nici măcar programe de reducere a riscurilor – schimbul de seringi e sporadic,
naloxona nu este distribuită gratuit, iar serviciile mobile lipsesc cu
desăvârșire. Totul este cronic subfinanțat: mai puțin de 10 milioane de euro pe
an pentru întreaga politică antidrog, comparativ cu sute de milioane în alte
state UE. În loc de sprijin, consumatorii primesc anchete penale și
stigmatizare. Iar în lipsa unei strategii naționale coerente, sistemul se
limitează la a gestiona ruinele.